Simona poate

O victorie ca cea de ieri de la Melbourne cu Veronika Kudermetova şi implicit câştigarea unui trofeu, îţi dă motivaţia să continui. Sunt momente în viaţă când simţi nevoia să te pui în balanţă. E vremea îndoielii şi vrei să ai confirmarea de la ceilalti, că încă eşti cine crezi tu că eşti în forul tău interior, şi vrei să ştii dacă te mai afli încă printre cei mai buni, şi merită să munceşti, şi să te lupţi cu tine însuţi, şi cu ceilalţi, ca să rămâi Simona Halep; o stea adevărată, vie şi nu umbra stelei care va rămâne aprinsă mult timp după ce strălucirea ei va începe să se stingă.

Am avut lacrimi de bucurie în ochi, reîntâlnind la finalul partidei acel zâmbet luminos, deschis, pe faţa Simonei, mulţumind lui Dumnezeu, pe fondul steagurilor tricolore fluturate în tribunele care parcă se umpluseră cu inimile tuturor românilor.

Nu avem dreptul să facem greşeala să maximizăm! Turneul a fost doar unul din cele 23 în care a ieşit victorioasă, sigur, dintre cele mai mici ca valoare a câştigului. El este unul de încălzire pentru marele turneu ce urmează. Dar turneul a avut darul să ne răspundă la întrebări, să aducă liniştea după o perioadă lungă de incertitudini şi speculaţii, în care ghinioanele s-au ţinut lanţ, împletindu-se strâns pentru Simona cu clipele fericite ale împlinirii în plan personal.

De unde să ştim noi dacă voinţa domnişoarei Halep nu se va fi erodat prin căsătorie, şi cum vor fi percepute schimbările climatice ale planetei, din perspectiva tinerei doamne Iuruc? De unde să ştim noi dacă fizic, corpul Simonei va continua să răspundă eforturilor la care e supus, în bătăliile în care tinereţea adversarelor şi forţa excesivă, par să invadeze sportul nobil al eleganţei şi rafinamentului de altădată?

Avem acum confirmarea, chiar dacă încă n-a ajuns la forma sportivă cea mai bună, Simona poate, Simona vrea, Simona merge mai departe!