Praful stelar acoperǎ timpul.
Linişti din adânc limpezesc apele.
Eminescu scoboară cu o candelă,
iluminând
în aproapele.
Unii l-au asemuit cu un voievod.
Alţii l-au nemurit pe boltǎ, luceafăr.
Eu îl ştiu în salina limbii române,
săpând izvod
viu și teafăr
Scara lui nu ajunge în
înaltul ceresc
se-adânceşte dedesupt în
oglindă.
Flori de mină, sori de ger
strălucesc
încuibând
în grindă.
Pare că salina nu are sfârşit.
ne-a venit rândul să săpăm o treaptǎ
încolonaţi, ne sprijinim pe gândul
că Eminescu
așteaptǎ
Grafica: Abalasei Donosa Constanta
George Terziu Super poemul! Fratilro dar scrieti deosebit de bine despre Mihai Eminescu! Felicitari!
RăspundețiȘtergereChiar acum · Îmi place