Prinţesa Florilor de Cais s-a calificat în sferturi

          Este 17,45 și abia acum imi trag sufletul ca soldatul de la Maraton și postez istovit pe blog primele înscrisuri. Știam cǎ va fi o încleștare dramaticǎ pentru cǎ emoţia unei posibile mari performanţe la Roland Garos, acolo unde îţi câștigi dreptul la nemurire, te poate copleși mǎcinându-ţi tǎria încrederii. Simona s-a dovedit și de data asta imperialǎ, dominându-se pe sine înainte de a-și domina adversarul fǎrǎ îndoialǎ puternic, dar nu Sloane Stephens era pericolul.

          Tensiunea din aer aproape nu lǎsa mingea sǎ cadǎ pe zgura roșie. Nu a fost lupta dintre bine și rǎu! Nici cea dintre feciorul împǎratului și zmeu, pentru simplu motiv cǎ în faţa noastrǎ se intreceau douǎ prinţese: Visul de Abanos și Prinţesa Florilor de Cais. Frumoasǎ negresa, cu picioarele lungi, lucind ca o cârlanǎ datǎ în streche, dar Cosânzeana noastrǎ n-are perche!

          Mǎ opresc aici. Nu mǎ las purtat ca alţii de magie înainte de vreme.

          S-o luǎm pas cu pas.

P.S.

         Asearǎ primarele Oprescu a fǎcut repetiţii cu publicul, pentru întoarcerea triumfalǎ la București a Simonei, aducând din Europa pǎpuși uriașe, toboșari și saltimbanci...