Marii chirurgi

 

Împărtăşesc cu cei care ştiu despre ce vorbesc, bucuria reuşitei de ieri a unei operaţii grele, într-o clinică privată din Bucureşti, a nepotului meu Alexandru. De peste doi ani bat părinţii la uşile cabinetelor celor mai renumiţi medici chirurgi din ţară, au fost de două ori şi în Germania, şi după consultaţii, cel mai bun scenariu al intervenţiei întrevăzut aproape de toţi, nu se afla în zestrea de proceduri pe care să fi aplicat-o personal vreunul dintre ei vreodată. Se puteau ivi complicaţii şi au devenit circumspecţi.

Marii chirurgi ştiu cel mai bine că nu poţi să te joci cu viaţă!

Medicul care l-a operat pe Alex, întâi a ascultat părinţii, apoi a cercetat documentele medicale însoţitoare, după care l-a privit în ochi lung pe Alexandru. Ştiţi desigur că Alexandru şi-a pierdut CUVINTELE la trei ani(într-un fel de schimb), în timpul unei alte operaţii complicate când un alt mare chirurg, austriac ce profesa în Germania, a avut curajul să corecteze ce greşise Dumnezeu.

Neamţul austriac, cel ce cunoştea cel mai bine minunea pe care o făcuse el acoolo, n-ar mai fi avut legal dreptul să-l opereze pe Alex, împlinise deja 18 ani şi el era medic de copii.

Ce a citit medicul despre care vorbesc aici în privirea lui Alex, cum s-au înţeles amândoi ştiu numai ei.

“Voi face operaţia dar în două intervenţii cu o pauza între ele de două săptămâni.”

Trei ore şi jumătate a durat cea de-a doua intervenţie. Nu am acceptul medicului să-i fac numele public. Simt că e dintre marii modeşti care şi-au înţeles menirea să repare greşeli…

Dar nu mă opreşte nimeni să scriu cu literă mare

Mulţumesc Domnule Doctor!