Onorat să primesc de la domnul Ştefan Mitroi o carte dragă sufletului său şi al meu, apărută recent la Editura Hoffman. Pe lângă mulţumiri îi răspund cu două exponate din Expoziţia mea de tablouri din acelaşi spaţiu al veşniciei
TABLOURI DINTR-O EXPOZIŢIE
– Cosaşii –
o retează dintr-odată
bat gura coasei cu piatra temeinic
o mângâie ca pe prunc în somn
şi numai când sunt siguri
că sângele
nu va curge sub tăietură
măsoară câmpul
pendulând coasa
crescută din trup
ca o închinare
(Argintarium)
Căciula lui Dumnezeu
Îşi lăsase Dumnezeu căciula
toarsă şi întoarsă,
fire răsucite şi împletite
de Maica Domnului
din caierul furcii ei
cu flori de câmp
în fânul proaspăt cosit.
O căpiţă cât un munte
se înălţase la ăl bătrân,
taica-mare Tobârlan
în curte lângă casă.
Ca un fluture zburând
n-aveam stare
mă încerca un gând
ca o vâlvătaie
şi până să mă dumiresc
m-am trezit smulgând
o pală de fân
din mijlocul căpiţei.
Cu chibritul am aprins căciula.
Şerpii ăia de foc
de-i omorâse tata la coasă
cu furca de fier, şerpuiau
căţărându-se spre cer.
În mintea mea eu îi înviasem
cu mâna mea i-am stîrnit.
Şi-am fugit în casă
ascunzându-mă sub masă.
Au venit nişte oameni
de peste drum,
au întins covorul de scrum,
împrăştiindu-l prin curte
cum au putut. Găleţile
din izvorul de lacrimi
stors din ochii mamei,
au terminat treaba.
O vreme aşteptându-l pe tata,
am rămas sub masă.
Degeaba! Tata nu s-a mai întors
acasă niciodată!
Şi Doamne ce-aş fi vrut
să vină să mă bată!
(Fiul măslinului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu