Joi am fost insurgent, “La ingineri”. Sâmbătă, arghezian
în livadă la Mărţişor cu Poeţii cetăţii. Duminică, evident ca piteşten, aş fi vrut,
mare miză, mare off(!), să ocup un scaun
de poet pe stradă, la Filstreet, măcar o repriză…
Suspendat ca un apostrof, visul neîmplinit a rămas
acasă cu un picior de la scaun rănit.
Ar trebui să admit, în vremi de criză scaunul meu la
purtător, n-are nici viză şi nici spătar, şi e oarecum colorat în albastru murdar…
Şi orişicât Strada Mare din Piteşti nu e cât Casa Poporului să ne primească de-a
valma pe toţi!...
Dacă voiai cu adevărat Ionescule, găseai un loc de
parcat sub umbrar pe trotuar… Scaunele cu spătare, doar ce nu s-au topit de
atâta soare!
Poate data viitoare! Pe iarbă, în pădurea Trivale. Mie
îmi place să calc pe iarbă nu pe dale de ciment.
NA. Trecând peste moment şi măruntele mele pretenţii, se poartă nu-i o dramă, am vrut doar să mă bag singur în seamă… Salut cu mare bucurie demersul cultural şi bunele intenţii! Iată că se poate şi în Argeş să punem poezia pe hartă! Felicitări organizatorilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu