Furtul secolului

(După o iluzionare adevărată)

 

Există un însemnat număr de prozatori şi poeţi blestemaţi de soartă, ale căror cărţi merg pe mână moartă, ajungând în mâinile cititorilor cu totul şi cu totul întâmplător. Nu valoarea din păcate este cea care dă şansă vieţii cărţilor, spre marea dezamăgire a celor care cred că odată cu ultimul rând adăugat în manuscris, misiunea li s-a încheiat şi pot da cep vinului să curgă, aşteptând mulţumirile, aprecierile, cronicile în reviste literare şi aplauzele dacă s-ar putea, iar ei satisfăcuţi că munca lor e recunoscută şi a ajuns unde trebuie, încep o nouă călătorie iniţiatică

Nu se pune nici în vis problema de a fi răsplătit şi remunerat scriitorul, căci harul creaţiei primit de la Dumnezeu, e pe gratis!

Lipseşte veriga misionarului, aici e drama! Fără ea nu are cine să răspândească veştile, zvonurile, că doar nu ne permitem toţi pârliţii reclama, piarul lui Igor Bergler. Despre circulaţia obiectului cărţii, n-ar putea fi vorba la tirajul confidenţial de 100-200 de exemplare, cum se poartă în majoritatea editurilor, pe banii nebunilor orgolioşi care vor să le rămână numele pe o copertă colorată inutilă şi în registrul ISBN unde când eşti înscris, te poţi socoti deja nemuritor, căci nu există rubrică de stare civilă în care să se consemneze, moartea cărţilor.

Sunt perfect conştient că la numărul imens de tipărituri cu strigături, evident că n-are sens să gândeşti optimist! E trist să nu te regăseşti pe listele cărţilor esenţiale citite de critici, dar eu tot răsfoiesc lunar revistele oficiale, poate observ vreo muşcătură de „Guştere” (Tobârlanii reload…), o notă informativă din Dosar („Albaştrii, dosarul”), sau măcar aflu despre jaful secolului la un Argintar… („Argintarium”), că doar nu i-o fi speriat pe toţi „Crucea de piatră” de la intrare spre „Casa roşie”.

Intraţi stimaţi critici poate câştigaţi premiul cel mare la „Bursa îngerilor”! Şi vă rog eu, luaţi cu valul, decât să citiţi „Jurnalul din anul apocalipsei”, mai potrivit ar fi lucru cert să încercaţi nu vă mint, un Glonţ de argint.  Garantat fără durere... şi aduc fără niciun resentiment cu plăcere la sfârşit ca desert un supliment de Ceară şi miere...