Mâine în Weekend Adevărul un interviu
pe trei pagini despre “Albaştrii”, securişti şi informatori, cărţi, Europa
liberă, dosare şi vieţi… Răspunzând la întrebările ziaristului Denis
Grigorescu.
« Se spune că destinul ţi se dă la naştere şi nimeni nu
poate interveni asupra lui. Pot fi nu zic nu şi străzi protejate care duc la
autostrăzile mari construite déjà, şi trebuie doar să te încadrezi pe banda ta, şi să
nu încalci regulile. N-a fost se pare
valabil şi pe uliţa noastră. Visurile la cheie au scăpat din control. Ni se
păruse că se asfaltează, se dărâmaseră nişte case şi se construiau blocuri noi.
Bisericuţa legată cu cabluri fusese tractată ca o corabie a nălucilor, mai în
spate.
Tineri şi optimişti treceam cu vederea peste amănunte. Ni
se părea că orizontul e aproape şi-l puteam atinge, dar cineva a avut ideea
lângă mărul fără gard cu poame roşii care ard şi potolesc setea, să
planteze din loc în loc pe marginea şoselei, semafoare cu lumină rece.
Eu purtam de-atunci ochelari cu lentilă groasă. Tot
timpul vedeam numai culoarea roşie. Unii spun că ăla era ochiul destinului,
alţii susţin că era ochiul vigilent al securităţii. (Să fi fost doar
securitatea circulaţiei ?...) »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu