Nimic
mai semnificativ decât poza de grup a unor scriitori făcută la sugestia Ioanei
Crăciunescu, poeta-actriţă(nu singura!), sub pânza căzută a unui ecran montat
pe zidul Muzeului Ţăranului, în curtea interioară. Un ecran agresat de nepăsare,
un cadru suprarealist creat parcă special de un mare regizor, ca un avertisment
cu asupra de măsură al pericolelor care pândesc şi ameninţă propria noastră
casă în care ne-a fost dat să lucuim, limba română.
Şi
cu ce arme puteau veni scriitorii în apărarea frumuseţii şi integrităţii ei
gramaticale, decât cu cărţile lor din care au citit!?…
Ca
un corolar, spre sfârşit, Tanner Murat a recitat câteva versuri în limba tătară.
Nici nu a apucat Olga Delia Mateesu să-şi şoptească un gând cu voce tare… “Cum
cad sunetele ca nişte mărgele!... Fiecare limbă îşi are frumuseţile ei” şi
Tanner s-a grăbit să ne traducă în româneşte într-o curgere lină, cu vocale
deschise şi limpezi, poemul care era al lui Nichita Stănescu.
Fotografii:
Liliana Popa şi Gabriela Tănase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu