Epilog

 

Se prăbușise stăvilarul

și un huruit mâna din spate

urzeala norilor...

aruncase cineva piatra

sau zarul

 

Tunete bolovănoase

se rostogoleau zdrobind

sub șenile dinții de arici

ai dragonului,

de parcă frontul Ucrainei

se mutase în timpanele mele,

iar așteptarea și întunericul

cuibăreau

în adăposturile tainei, frici...

 

Biciuită de rafale de vânt

ariergarda dronelor Shahed

fulgera amenințând...

Și odată cerul s-a spart,

arătând fața tulburată

Și schimonosită de pământ

răscolit Art extreme

a luminii...

 

Am părăsit balconul

luând in rem

măsurile de prevedere

și securitate ce le cred

mereu necesare,

închizând geamurile

oprind televizorul

și aprinzând cu un chibrit

o lumânare de la Înviere.

 

Urma să așez pe masă

sticla cu whisky

și paharele cu gheață...

 

Eram singur cu Dumnezeu

și voiam să închin un pahar cu El,

și să-i mulțumesc pentru că

nu mi-a lăsat fiul rebel de măslin

rătăcit în deșert...

De-aș fi fost mai tânăr

aș fi invitat-o la petrecere

și pe poeta Carmen Secere,

Fata cu îngeri în păr...