(poeme
de după Fiul măslinului)
Dincolo
de
unde se opresc potecile,
sunt
luminişuri
unde
razele strecurate
printre
tufişuri
cu
rugi,
mângâie
pielea
fructelor
sângerii
ale
pădurii...
Şi-ţi
vei putea potoli
setea
târziului
din
cerul gurii.
La
fel alergând
în
spaţiul dintre cuvinte,
mereu
în urma arsurii,
de
fapt îl cauţi în gând
pe
Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu