Nu am schimbat multe cuvinte în
viaţa mea cu Emilian Marcu. Am vorbit mai mult pe tăcute în cele câteva
împrejurări când ne-am întâlnit. Am schimbat nişte cărţi şi doar atât. Anul
trecut am ales un poem din Argintarium-ul meu şi i l-am dedicat tot aici pe
facebook de ziua dânsului. Mi s-a părut şi atunci mi se pare şi acum că poate
rămâne alegerea potrivită. Ce mi-a rămas mie din întâlnirile cu Emlian Marcu şi
poezia lui?
mi-a rǎmas
o troiţǎ de aer
rod carii
lemnul
de santal
și-un val se sparge
într-un vaier
și piatra
scade
ancestral
rod carii
lemnul
de santal
mi-a rǎmas
o troiţǎ de aer
și costumul de zale
al cavalerului
pe cal
LA MULŢI ANI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu