(Mic dejun cu ou şi cafea)
Sunt
în întârziere. După orar ar fi trebuit să fi servit deja micul dejun. Azi sunt
bucătar. Citesc din reţetar; patru ciupercuţe, un ou prăjit fără ulei, trântit
în castron cu mărar peste câţiva tăieţei de bacon tăiaţi mărunt şi puşi la foc
mic, în tigăiţa mea specială. Alături într-un ibric mic, foarte mic de alamă(nu-i
o dramă mai faci sacrificii când ai abuzat în timp de delicii), fierbe o
cafeluţă fără nici un procent de zahăr prefiert în apă, să-mi asigure confortul
şi resortul unui trai de mahăr decent, jumătate în rai, jumătate în groapă,
evident...
Scot
ciupercuţele pe masă şi oul din frigider. Tai baconul tăieţei. Îl pun în tigaie
cu puţin ulei. Oul e tare, coaja lui nu se-ndoaie, parcă-i de fier. Mă chinui,
dar până la urmă reuşesc. Nevastă-mea se uită la televizor, tace şi mă lasă în
pace discretă, cât să mă desfăşor de parc-aş fi singur pe planetă. Mai trage
din când în când ochiul pe vizor, să nu fac vreo năsărâmbă.
Şi,
cum e natura strâmbă câteodată în gând, taman în clipa aia a intrat văpaia
soarelui într-un dâmb de nor. Virez ca din avion, ocolind tigaia şi deversez
interiorul oului, ţintind chiuveta. Cojile le expediez direct în castron...
Gălbenuşul
pe rozeta de scurgere, e ca ochiul boului în faliment! Ochiul sau boul?... Nu,
oul evident!
În
acel moment mi-aş fi dorit o disjungere de la eveniment. Bine că nu l-am întins
pe covor(!), oul... Nu pricep de ce râde nevasta!...
Başca
după treaba asta, prefer cafeaua fierbinte, o turnasem în ceaşcă dinainte şi
începuse să se răcească. Nu mai ieşeau aburi din ea, şi am băgat-o în frigider
să
se-ncălzească. Aşa ceva!...
(Dintr-o carte nouă de tablete la care lucrez)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu