Poem uitat
(din ciclul Poeme cardinale)
Dinspre nord vin cuvintele,
soldaţi în refacere,
obosiţi sub pielea lor transparentă.
În sângele gros, coclit,
în loc de steaguri
bandajele albe, zdrenţuite,
abia mai flutură
Pâlcuri, pâlcuri
în propria umbră
se așează pieziș,
potrivindu-și timpul
după mușchiul copacilor
și sunetul cornului,
după clopotul mut.
Soarele însemnat de suliţi
se zbate la capătul zilei.
Doar nordul nu minte.
Literele ies în lumina
lăptoasă, ca râmele…
Calea Lactee e un câmp arat.
În urmă păsări de noapte
răscolesc brazdele
cu ciocurile flămânde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu