sâmbătă, 26 decembrie 2020

Simulacru filozofard(cu băţul prin gard)


(cu băţul prin gard)

 

           Sunt lucruri în istoria unui popor care îi pot schimba cursul, opţiunile, până la urmă viaţa însăşi. (E prea  convenţional începutul şi predispus la didacticism. Cuvântul, ca să nu plictisească, trebuie să penetreze şi să însoţească o idee simplă, care îţi vine ca un spot luminos în noaptea minţii, capabil să alcătuiască o nouă pornire…)

          Biserica spre pildă!... Cât de mult a însemnat ea instaurând reguli, norme precise şi împărtăşind taina Celui Divin. Sau scrierea! Pasul uriaş, puntea dialogului dintre veacuri!... Sau explozia în desfăşurare, bumul de neevaluat al internetului!...

          Revoluţiile de orice fel sunt desăvârşite de reforme. Aici se amestecă, nu totdeauna fericit, politicul. Una din demonstraţiile cele mai uşor de făcut, pentru că se întâmplă sub ochii noştri, se poate aplica televiziunilor. Se vorbeşte mult, s-a vorbit destul şi inutil, despre reforma statului, reforma sistemului de învăţământ, reforma sănătăţii, reforma justiţiei, dar n-am auzit nimic despre reforma televiziunii.

          Nu ştiu dacă de acolo trebuia început, dar pâlnia aia dreptunghiulară prin care se insinuează viermele, târându-se prin studiouri, agresându-ne ca un animal monstruos şi impregnându-ne existenţa, se cuvine a fi oprită

          Şi ce simplu ar fi, fără costuri, fără sacrificii! De mâine seară, să eliminăm prin omisie picioarele dizgraţioase ale miriapodului monstru, să-l deposedăm de excrescenţele simţurilor cu care atinge murdărind sticla şi să-l lăsăm să colcăie în limbajul lui sordid, doar în propria cochilie unde să-şi facă legi scrise şi să se cadorisească singur cu sinecuri.

          Dacă pe ogurul arat proaspăt am pune sămânţă de flori, am planta meri şi viţă de vie, am redescoperii bucuriile vieţii şi plăcerea de a cânta, dacă l-am redescoperii pe Nichita sau pe fiecare din noi, ar fi o opţiune pentru viitor.

          Sunt lucruri în istoria unui popor...

Notă: Se pare că vinul şi cele porceşti ale Crăciunului m-au apropiat de cele lumeşti din mintea nebunului...

          Dar care-i planul cu motanul? Nu pricep care este rolul lui în poveste... El toarce şi iar se-ntoarce şi toarce… Asta să fie?

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu