5. Ţin în porthart,
o bucată de asfalt
rulată fin
covoraşul meu fermecat
cât un petec de cer senin
mi l-a dat zâna
odată cu creta
(creta aia superdotată
prindea culoare după gând)
pe covoraşul întins
înşirase şotronul
şi fără griji ţopăia
urzind razele
m-a învăţat să desenez
în jurul gleznelor
am trasat cu albastru
conturul unui lac
apele s-au ridicat în genunchi
atunci am desenat o insulă
insula s-a rotit împrejur
risipindu-se
într-un norişor verde
ne-am înlănţuit în iarbă umbrele
m-a prins de încheietura mâinii
şi cu degetele mele resfirate
a nisipit praful de cretă
curcubeu între sâni.
râdea tot timpul
m-a pus să închid ochii
şi mi-a desluşit
învelişul de taină al culorilor
n-am mai deschis porthartul
nu mai ştiu dacă
funcţionează
vraja…
*
Capcane de vânt,
zmeu sprinten nesăbuit
zdrelindu-și glezna…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu