Colinda Crăciuniţelor

 

Ascult inima

scandând numele

fiinţelor dragi

de pe lista scurtă,

ce sălăşluiesc în ea  

ca-ntr-o iurtă

nomadă.

 

Azi a nins

peste stradă

şi în tinda casei mele…

Din cetini de brazi

s-a pogorât colinda

ca o fâlfâire

de stele.

 

Le-aş dărui

de-aş putea

Crăciuniţelor mele dragi,

pandantive la rochii de seară,

şiraguri de fragi,

dar nu e vară

 

Mai bine le ofer 

pe net un şot de absint

contra-ger

şi sminteală…

ca un bătrân cavaler,

ce şi-a pus în barbă beteală.

 

Crăciun fericit!