Poeţii, aghesmuiţi de rachiuri,
au picioarele prelungite în catalige
să câştige norii de partea lor,
să-i atingă cu fruntea şi să-i oblige
să ningă, scuturând scrumul din cer…
Înaintea lor îngerii pe schiuri
le deschid drumul
precum salvatorii
Ce e cu picioroangele
alea cu crăcană?… Se mirară îngerii,
nici nu au aripi pe spate,
sunt ciudaţi poeţii
şi cangele
ce le ţin picioarele legate,
le-au făcut rană…
Ei continuă să înainteze
în echilibru, în Marea Nordului,
pe stăvilarul de la Afsluitdijk,
măsurând iambi şi trohei,
şi construind armătura
din lână de aur şi ţipirig
pe partea de dig
dinspre Den Oever
Turnând în centrifugă
praf de stele şi pietre sfărâmate,
frǎmântate şi călcate în picioroange,
împletite cu nuiele de răchite
din delta fluviului Gange
şi zidite, nopţi şi zile amestecate,
în burta monstrului…
Cândva un cyborg stelar,
desigur boem,
va călca nesigur pe stăvilar
minunându-se de poem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu