1. a privit împrejur cumpănind, iscusitul meşter, cerul cu focul luminătorilor, apele şi pământul cu verdeaţă, lucrul era bun.
2. şi-a împreunat mâinile şi-n rugăciunea lucrării sale l-a zămislit pe om după propriul chip,
dându-i duh, scrie scriptura.
3. şi-a mai trecut o zi, dar şi o noapte, cum să laşi pradă omul singur să păzească via.
4. cu grijă mare a scos o coastă din somnul lui şi a străpuns cu ea bulgărele albastru, storcând deasupra boabe de rodie.
5. îi plăcea cum se împlineau în căuşul palmelor rotunjimile coapselor şi ascunzişurile femeii.
6. astfel a fost seară, cerul apele şi pământul s-au ostoit traversând împreună ispitele nopţii.
7. în dimineaţa celei de-a opta zi i-a poruncit omului, cu gândul curat, toate zilele vieţii lui să-şi zidească femeia în iubire.
8. şi înluminându-se s-a depărtat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu