De ziua poeziei

 

Am văzut dimineaţa

plină de mirări.

Poetul etern,

brownian în mişcări,

cu poezia în nări,  

da târcoale şi adulmeca

șoaptele.

 

Precum, la sânul matern,

prunc fiind,

răscolea ceaţa,

descoperind

în călimări ciudate

cum izvora viaţa

în laptele…

 

Cerbii și căprioarele
Scuturau roua ierbii,
amirosind a iacint,
ţintuind în copite
umbra unui sărut
oglindit în sorele
cu sclipiri de argint

Fără seamăn ispitele

pândeau din copaci…

În solul reavăn

germinau seminţele,

Dumnezeu cântărea consecinţele,

sorbind printre maci

un shot de absint

 

Postmodernistul din mine,

tristul, şi-a scos la vedere

versurile-comori

și sufletul nimb

şi, le-a legat cu eşarfă

de nori,

ca un piercing

 

oferind în leasing marfă

trupu-i semincer

îngerului, la schimb.

Uscat de vânt,

cuvânt din cuvânt,

a ajuns în cer

pământ de flori…