Se dedică soţiei, fiicelor mele şi tuturor femeilor care ne înfrumuseţează viaţa
Sunt
nestemate
de bun augur
între zile
oferite în dar
de zei
când răsar
pe câmp
ghiocei
în zăpadă
Dar numai
una-i legată
cu şnur
mărţişor
de mătase şi sânge
la pieptul
iubitei…
râde şi plânge
ca o monadă
de dor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu