Unul cu file subţiri, unde caligrafiază cu înflorituri de condei, adăugând ceva poze şi petale presate de doi lei, trandafiri şi lalele, care să-i amintească momentele roze, ale vieţii sale.(Nunta, naşterea copiilor, prima carte apărută în librărie şi două trei evenimente de bucurie şi consens general al fericirii publice, declanşate de Nadia Comăneci, Simona Halep sau Hagi, bineînţeles un as cu blazon de bărbat, uneori retras, alteori neînţeles, dar singurul machidon român adevărat.
Celălalt registru are file mai groase, materializate într-un set de numeroase volume numerotate pe căprării, cu cifre romane, tomuri ce fac să trosnească lemnul bibliotecii înălţat în tavane. Fiecare casă de român, nu se există să nu posede în dotare în centrul privirilor un dulap, cel mai mare, unde să-şi ţină o arhiva tristă a dezamăgirilor.
Pe parcurs, din primul registru, revizuind şi blestemându-ţi zilele, eşti obligat să constaţi sinistru, că au rămas doar coperţile, destinul parşiv obligându-te să rupi definitiv filele. Cum să păstrezi în rochie albă de mireasă, nevasta(!?)… (Nicio asemănare cu nevasta personală!) Să strângi anaconda la piept, după scandalul ce ţi l-a făcut pe nedrept, neînţelegând că Mimi blonda, când a găsit-o e drept în furou, tocmai era în teste, la birou… (N-aveai cum s-o angajezi la relaţii cu publicul, aşa străină, este? Fără să-ţi faci o părere avizată, instituţională, deplină să zic!?... Nu era o plăcere imorală, ci o corvoadă banală, altceva nimic! Nicidecum un rai cu senzaţii tari! Ca şef, ai nişte obligaţii de serviciu ceva mai mari.
Despre contextul general fac vorbire în acest post, nu particularizez că n-are rost!
Nu spun o noutate, ar fi o prostie să susţin că registrul fericirii publice în pandemie e divin, dar lipseşte cu desăvârşire!
Constat, cu distanţarea socială adecvată, lumea e puţin răsturnată. Până şi soţiei îi pare că eram mai sigur îmbrăţişat de blonda Mimi, la serviciu(victorie a la Pirus în beneficiu cui?), decât încoronat de virus, al nimănui! Mă spălam bine cu săpun, în trei ape şi, proaspăt îmbălsămat, rămâneam al ei…
Trec mai departe şi mă înfiinţez la ghişeul dezamăgiri de la parlament. Aici mă aşez, floare la ureche, la o coadă veche de şcoală nouă. Ninge, plouă, lungă cât s-ajungă pân’ la Catedrală. S-a descoperit un tezaur şi se-mparte poporului măşti de AUR cu pişcoturi. Dai ce n-ai şi ei voturi! Nemulţumirea e generală. Spiritele sunt aprinse. Se dă şah etern la guvern. Ascult. Se vorbeşte mult printre mireni că Ciolacu s-a înfrăţit cu dracu şi vrea să ducă mielul de Paști în grădină la Cotroceni.
Măi oameni buni n-aţi aflat că Paştele s-a amânat şi curând ajungem pe fundul gropii?...
Bat clopotele la Mitropolie. Cică s-au îmbolnăvit popii cu valul trei de pandemie… Să fim optimişti!
Plai bălai - pamflet sau tabletă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu