vineri, 9 septembrie 2011

Pântecele gol al tinerţii


desferecat
pântecele gol al tinerţii
încins cu litere-tulpini
de păpădie

sărutul viu
ca o capcană
rostogolindu-se-ntre sâni

cu strigătul în lanţ
sorbind 
mirat pe buze
stropi de apă vie

şi împrejur
aripi de schije
stârnite
în buricele
degetelor

ochii mei crăpaţi
aburind

mi-aduc aminte
cuvintele
netezind în dans
reliefuri vertije

...muşc cu grjă scoarţa
copacului
inima e tot verde
doar literele

s-au ingroşat literele
si genunchii
sunt zgâriaţi
de pietre 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase