joi, 15 septembrie 2011

Lupta soldatului cu umbra sa


a soarelui cocoaşă
se întinde leneşă
în afară

oştire înfrântă
iarba uscată
se târăşte
printre copaci
  
doar o fâşie
proaspăt arată
vie şi murdară
flutură steagul
pe ogorul arid
  
de-atâta luptă
viaţa însăşi
stalactită
ca o lance tandră
îşi prelungeşte coasta
în trupul sleit

stau rezemat
la un capăt
de lance
cu celălalt capăt înfipt
în umbra mea

prizonieri
eu şi ea
într-o cocoaşe de foc
dintr-un cer
răsturnat

eu - flamura umbrei
şi ea - bravul soldat

Un comentariu:

  1. Îmi face plăcere să remarc acest pasaj:

    "doar o fâşie
    proaspăt arată
    vie şi murdară
    flutură steagul
    pe ogorul arid

    de-atâta luptă
    viaţa însăşi
    stalactită
    ca o lance tandră
    îşi prelungeşte coasta
    în trupul sleit"

    Bine v-am regăsit. Frumoase metafore şi un mesaj puternic. La bună recitire,de fiecare dată...

    RăspundețiȘtergere