duminică, 28 septembrie 2014

Poetul

Vremea nu mai are rǎbdare cu mine.
Între solstiţii s-au învolburat culoarele. 

O gaurǎ neagrǎ de sine
a împresurat soarele.

Sentimentele s-au nǎruit în statui,
gipsate în cearǎ
pe sârma ghimpatǎ.

Șir lung de trufe 
întins nimǎnui,
pe culmea de rufe,
între gard și hazna, atârnatǎ...

Biet animal de povarǎ,
cândva, într-o lume precarǎ,
am pretins cǎ sunt leopard,

nu poet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase