·     De departe, la Rouen a fost cel mai frumos, cel mai
tensionat, cel mai emoţionant şi cel mai spectaculos eveniment sportiv al
acestui 
început de an. Iar jucătoarele şi spectatorii au onorat spectacolul de gală.
·     Romania a avut de partea ei pe Simona Halep, cea mai
valoroasă sportivă, dăruind jocului, inima ei mare, şi ştiinţa, mintea limpede
,şi energia până la sacrificiu. 
·     Franţa a avut o echipă. Şi noi am avut, dar nu atât de omogenă
şi solidă ca a lor.
·     Romania a avut cea mai minunată galerie, mareea galbenă
întrecând fără dubii mareea albastră, la ea acasă.
·     Franţa a avut cel mai bun antrenor, urmăriţi-i reacţiile din
filmul care urmează. Exploziv, expansiv, dar riguros ca un zeu în analiză. Calmul
lui Segărceanu, ca o briză caldă prea tăcută…(!?) E greu să faci valuri aşa!
·     În pauze, după mingi incredibile, printre ovaţii sonore într-un
labirint nesfârşit de aplauze, fluturau steagurile tricolore, amestecate. Roşu,
galben de aur şi albastru, noi(!) - roşu alb de argint şi albastru, ei!
·     Noi am mizat pe numărul 1, ei au mizat pe numărul 2! 
·     Două ghemuri ne-au despărţit de victorie. Hazardul ne-a
părăsit ca de de-atâtea ori în istorie.
·     Nu-i nimic, mergem mai departe! Să fie pe gândul tău Smona!