/…/“Nu au legi scrise, ci toate sunt lăsate bunului plac al domnului sau al judecătorului.”
/…/”Dacă pârâşul jură de trei ori, repetând formula unui jurământ precum că cele declarate de el sunt adevărate, pârâtul este condamnat”
/…/”Dacă datornicul ar afirma sub prestare de jurământ, că nu trebuie să plătească i se iartă datoria.”
/…/”Dacă cineva a fost jefuit ceeace nu rareori se întâmplă, el reclamă ceeace i s-a luat si este despăgubit la porunca domnului din contribuţia comună a acelui târg sau sat…”
/…/”Bărbaţii desfac adesea căsătoria pentru cuvintele chiar cele mai neînsemnate, trimiţând soţiei carte de despărţire si plătind vistieriei doisprezece denari.”
S-o luăm pe rând, gospodăreşte, după aproape 500 de ani:
/…/ Legi scrise… dacă sunt, nu sunt degeaba?… lăsate la bunul plac al domnului judecător Costiniu, (amărâtu că ăsta îmi veni în minte), potrivit obiceiului îndătinat?...
/…/ Dacă pârâşul jură de trei ori…. Păi nu-i aşa că jurământul pe biblie a rămas şi azi la mare preţăluire?…
/…/ Dacă datornicul…Câte guverne binevoitoare îşi iertară marii clienţi datornici ?... toate…
/…/ Dacă cineva a fost jefuit, ceeace nu rareori şi azi se întâmplă cu statul, cine-l despăgubeşte pe dânsul din contribuţia noastră comună, nu cu noi face blatul?…
/…/ Doar cu bărbaţii, deh, cine stă acasă în concediu maternal?... Azi femeile sunt mai umblăreţe, mai cetite, ele desfac şi trimit carte din Italia , Spania, în foncţie de denarii din vistieria masculului…
Statornică naţie, cum stă ea încremenită în admiraţie, faţă de spiritul ei sublim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu