marți, 24 august 2010

Protest deschis 2 _ ne CAZUL poetului Virgil Diaconu _ invitatie la atitudine

Adaug câteva comentarii cu privire la ne CAZUL poetului Virgil Diaconu şi vă invit totodată la atitudine.


Scris de Aurel Sibiceanu la 23-08-2010


               Este greu să hotărăşti pe cine dai afară; e ca şi cum ai hotărâ cine din familia ta trebuie să moară de foame. Trebuie găsit un criteriu, în atare situaţie. Numai că, atenţie, în cazul scriitorului Virgil Diaconu se comite un abuz juridic. Nici o ordonanţă nu poate opera asupra unui articol cuprins în codul muncii; codul muncii este garantat de Constituţie.
                Întreaga aşa-zisă clasă politică romanească este, în proporţie de 98% o gaşcă venală, în marea ei parte analfabetă, cu caracteristici criminale. Rapoartele secrete ale serviciilor, cât si ale U.E. spun aproape clar acest lucru. Judeţul Argeş, cu atât mai mult, este un stat în stat, arbitrariul se aplică cu zâmbetul pe buze, cu ochiurile din plasa legii special şi criminal mărite în defavoarea celui fără apărare.
               Să nu ne prefacem că nu ştim pe ce criterii s-au operat restructurările! Ele sunt: Pile, Cunostinţe, Relaţii, pe scurt PCR. Deplâng situatia colegului meu, Virgil Diaconu, scriitor de valoare, care a avut de pătimit şi în regimul comunist, după cum pătimeşte şi în regimul aşa-zis democratic. De 20 de ani munceşte pe un salariu sub valoarea muncii sale. Cine se îndoieşte de asta, îmi asum răspunderea pentru ceea ce spun, este fie de rea voinţă, fie un ticălos.
               La fel de mult deplâng si situaţia în care este pusă directoarea Centruluii Cultural, D/na Carmen Dumitrache. Este un om tânăr, pus într-o situaţie dificilă de Codoşii Zilei. Pacat! Cu toate astea, D-na Dumitrache are ocazia de a alege complicitatea cu arbitrariul, ori şansa de a dovedi că a înţeles ce s-a întâmplat în 1989, aşa cum au făcut mulţi înainte de 1989, riscându-şi libertatea, pâinea, soarta copiilor. Printre aceştia m-am numărat şi eu. O spun fără modestie pentru că suntem pe cale de a pierde tot ce am câştigat în pomenitul an.
               Să se sacrifice gaşca odioasă care a spoliat acest popor, fie cu băncile, fie cu jocurile de intra-ajutorare, fie cu legi ticăloase, cu ordonanţe date la miezul nopţii.
               Cu sila, Aurel Sibiceanu.
*
Scris de Nicolae Eremia la 22-08-2010
               Nu insist prea mult căutând în memorie date precise, ci voi face o legătură aproximativă cu o parabolă de dupa al II-lea Război Mondial: Explorându-se fundul Mării în căutarea epavelor distruse de conflict, s-a constatat ca fiinţele marine, în special crabii, împrumutasera chipul morţilor acelor nave.
                Legătura cu prezentul a acestei poveşti nu este întâmplătoare: Incep să înţeleg metamorfoza unei societaţi încă vii care împrumută chipul conducătorilor ei de paie, Încep să înţeleg că toată viaţa noastră am purtat chipul guvernanţilor noştri impotenţi profesional.
               Am înlocuit o societate strâmbă, sperând într-o viaţă demnă, şi constatăm că ne dorim câte o revoluţie în fiecare zi.
                In privinţa restructurărilor din cultură, desigur mă refer la poetul Virgil Diaconu, cred că nimic nu este mai nefiresc decât să rezumi activitatea Centrului Cultural la potenţialul "cultural" al personalului auxiliar. Cum intreba un comentator, intreb si eu: Cu ce schemă de personal, profilată pe cultură, mai defileaza Centrul Cultural?
                 Îşi mai are menirea, sau devine un Cămin Cultural oarecare? Dacă salvăm Romania prin aceste reduceri, de ce nu se desfiinţeaza întregul Centru?

Scris de Anonim:
                ,,Mai astept o saptamana in ideea ca poate dl. Primar revede situatia, dupa care ma voi sinucide ca Madalina Manole”
                 ,,Poetul Virgil Diaconu - nu omul, plin de umbre, purici, paduchi, defecte si copii neiubiti - merita un tratament corect. Concepe o revista literara apreciata si premiata in tara, chiar si peste hotare, poezia lui ti se aduna in inima ca lacrimile care stau sa planga, e - deci - o nedreptate strigatoare la cer sa dai afara Poetul din Cetate, obladuindu-i pe niste Nimeni, functionarasi poate de buna credinta, plasati in posturi Unice, dar care nu au nicio legatura cu activitatea culturala, de creatie, de care bietii de ei depind ca fatul de mama. Se greseste profund, se mentin, intr-adevar, pe post mediocritati - guristi, care castiga la o nunta doua salarii de poet, care mai primesc un salariu de la alta institutie publica, situatie despre care presupunem ca dl. Primar Tudor Pendiuc nu are cunostinta. Concluzia celui care nu mai spera: in institutiile de cultura, personalul administrativ e mai numeros, mai important, mai frumos si mai destept decat oamenii de creatie, care fac sa mearga inainte cultura. Mai astept o saptamana,in ideea ca poate dl. Primar revede situatia, dupa care ma voi sinucide ca Madalina Manole” - comenteaza, pe BitPress, un cititor care s-a ascuns sub anonimatul semnaturii ,,Cel care nu mai spera nimic”

Scris de Mihai Teodorescu:

                  ,,Diaconu a fost balacarit in cel mai josnic mod de un pretins scriitor, Florian Stoian Silisteanu”
                  ,,1.Sunt om la 70 de ani, am trait fel de fel de capricii ale istoriei. De data asta sunt uimit ca cei ce vor sa-i faca un bine omului, varsand la comentarii lacrimi de crocodil, sunt in anonimat... desavarsit! Va e frica, inca? Mai mult, in cel mai meschin mod manipulativ, dl Diaconu este chiar subminat de un presupus sustinator. Iata un exemplu de aparare fatarnica: <Poetul Virgil Diaconu - nu omul, plin de umbre, purici, paduchi, defecte si copii neiubiti - merita ...>
                     2.Nu cred ca aceasta ordonanta de urgentza anuleaza prevederile Codului Muncii. Asa ca dl Diaconu sa faca bine si sa se adreseze justitiei; celei interne si, daca nu va fi aparat de lege, sa ceara judecata la CEDO. Acest lucru ar trebui sa-l stie si juristul Centrului Cultural, care sigur va plati despagubiri in urma demersurilor pe care dl Diaconu le va face in justitie.
                      3. Onor conducerea Centrului Cultural sa publice, in spiritul transparentei, lista posturilor care au ramas, precum si numele celor care le ocupa.
                      4. Onor conducerea Filialei U.S.R. vad ca si-a iesit din amortire. Ca unul care urmaresc de 40 de ani viata culturala argeseana si nationala, pot spune ca la tupeul de a lasa pe drumuri un om care a facut infinit mai mult decat multi dintre angajatii Centrului a contribuit si tacerea vinovata a acestei Filiale, atunci cand dl Diaconu a fost balacarit in cel mai josnic mod de un pretins scriitor, Florian Stoian Silisteanu, pe numele lui. Oameni de buna credinta au asistat la cum acest agramat, autor de texte care sunt mai degraba simptomele unei maladii, decat literatura, l-a facut fiu de curva pe dl Diaconu, cum l-a amenintat chiar fizic. Acelasi lucru s-a petrecut si cu Aurel Sibiceanu. Nici dansul nu a scapat de zoaiele acestui agramat obraznic. A sarit conducerea Filialei U.S.R. sa le ia apararea colegilor, sa-i aplice insului pus pe golanie vreo sanctiune? Nicidecum! Au tacut cu inconstienta unor oameni care nu stiu pe ce lume sunt, care nu stiu in ce posturi s-au trezit prin... alegeri democratice! Va faceti de ras, d-le Oprea, d-le Dumitrashcu, d-le Doman, tolerand astfel de aspecte deplorabile, permiteti ca scriitorimea sa fie acoperita de ridicol. Cum sa nu vina atunci administratorul unei institutii, cum este C.C.Pitesti, si sa supuna destinul unui om arbitrariului? Voi fi, sigur, admonestat si interpelat, tot sub anonimat, evident, cum ca cine sunt eu si cine imi da dreptul sa-mi spun parerea? Dreptul de cetatean, de om care am muncit, ca arhitect, candva, pentru acest oras. Nu voi scapa nici de injuraturile acelui Stoian; chiar pe acest site am mai fost ironizat, injurat de Incultura Sa. Pe alte site-uri a spus despre mine ca as fi alter-egoul d-lui Sibiceanu. I-am spus insului ca sunt doar un cititor si o cunostinta a pomenitului scriitor, i-am scris un e-mail, etc. Neghiobia si proata crestere l-au impiedicat sa-mi ceara scuze. Nu-i nimic, ma va putea cunoaste in curand. Respectati-va menirea si breasla, oameni buni, impiedicati patrunderea jegului in institutie si arbitrariul nu vi se mai poate aplica cu mare usurinta. Cu mahnire, Mihai Teodorescu”

Scris de Ion Pantilie la 23-08-2010


Cred ca se putea face altfel omul de arta virgil diaconu e totusi om de arta

Alte reactii cu greutate:
http://www.liviuioanstoiciu.ro/
http://ancelinroseti.weblog.ro/
http://cititordeproza.ning.com/profiles/blog/show?id=4409416%3ABlogPost%3A57684&xg_source=activity&page=1#comments

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase