marți, 21 iunie 2011

La Cafeneaua lui Virgil





Neagră ca noaptea, tare ca moartea şi dulce ca iubirea, glasuieşte un proverb turcesc despre cafea. Fără savoarea tabietului, împrumutat de la Înalta Poartă, cum ne-am mai dedulcii dimineţile închipuind armonia din clipele rare ale fericirii!?...
S-a întâmplat în Cafeneaua lui Virgil Diaconu strânşi la un eveniment (100 de numere ale revistei), între oameni de litere armele să nu vorbească, să domine doar aromele fără seamăn din aburul cafelei învăluind cuvintele de har ale vorbitorilor, fără tăiş şi fără patimă.

Meritul lui Virgil a fost că şi-a pus alături o amfitrioană dăruită (Denisa Popescu),  cea care şi-a deschis petalele de trandafir chemând în sprijin mai întâi Mâna Maicii Domnului(pe Liliana Rus) şi apoi o floarea de bujor(Simona Fusaru), din gradina proprie unde schimbase confortul urban pe libertatea rurală. A fost o pace peste aşteptări. Domnul Marin Ioniţă, patriarhul a recunoscut că a vărsat cucută la radăcina arborelului de Cafea la începuturi, dar fructele Cafelei sau Cafenelei i-au dovedit în timp c-au fost din soiul cel mai bun.
Şi domnul Sachelarie, directorul bibliotecii, a glosat frumos despre cele doua reviste de anvergură naţională ce cresc separat şi împreună în gradina Centrului Cultural Revista Argeş şi Cafeneaua Literara dar i-a transmis scorţosului Virgil şi tot la fel taciturnului Doman,  că nu fac destul  împreună şi separat purtându-şi fala doar în zona elitismului, discriminând hatâruri şi abonamente implicit publicului larg astfel vor nemurii săraci, catarg lângă catarg.
Cu o pată de culoare studiată artistic, aşezată în regula de aur a prieteniei a venit Ion Pantilie şi i-a stârnit  entuziasmul bine temperat editorului Frangulea, merituos, dar îngrijorat puţin la cerinţa expresă a lui Sachelarie de a sporii tirajul "cum să faci creştere pe lei puţini, oficiali, obţinuţi greu, din ce în ce mai greu" din banul public, de la cei neînvredniciţi măcar cu laude şi osanale pe măsură de spaima opoziţiei, să nu crâcnească tabăra cealaltă în consiliu la vre-o cotitură.
“Financiar, proiectul de calibru ar necesita un mic aport la echilibru, am căzut de-acord”.
S-au exprimat şi Eremia ce-şi pierduse gara, şi Stanciu ce-şi pierduse primăvara, şi alţi asemeni paşnici combatanţi care parcă ne pierduserăm cu toţii minţile.
Am bănuit vorbind cu Sibiceanu la final, că la Aniversarea Cafenelei în ceştile de cafea Virgil a strecurat ceva etnobotanice. Prea a ieşit bine!

Gasiti aici Cafeneaua literara nr 6 _2011

2 comentarii:

  1. adevar grait-ati! chiar ai iesit cald si bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei da, intineresc si-mi port,
    pe-o parte capul greu si asimetric.
    Ei da, eu sunt acela care lucreaza-n pierdere
    si-si cauta deznadajduit un chip
    pe care l-ai pitea iubi.
    Dintr-un poet clasic... Virgil

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase