miercuri, 14 septembrie 2011

La Deveselu se taie buricul...

superbebe.ro


Plai bălai - pamflete politice

            Breaking News. 02.02,2012,

Cod galben de ninsori. Gabriel Oprea:

Armata e pregătită să intervină.

La Deveselu se taie buricul



De comuna Deveselu prima oară am auzit când eram în armată. Soldat neinstruit în plutonul spate de la Remetea Mare, adică între gospodari, ăia de umplutură cu aprovizionarea. Nu eram de loc o mare sculă, ci ochelaristul  slab, nesuferit, care repară măștile de gaze.

Nici măcar nu știam să-i lustruiesc, din vorbe, să trăiesc mai bine stelele maiorului, șeful meu, chimistul unității și nici bocancii cum ma invata Firicel Virgil, un amic de-al meu.. Trebuie să recunosc că maiorul era mai taciturn decât mine. Toată ziua inspecta grijuliu măștile să nu pătrundă ipotetic gazul pe sub prăpăditele alea de membrane îmbătrânite din filtru. Bag samă, simțise în ultimul război direct pe pielea lui cum te învăluie viclean gazul otrăvitor, insinuându-se cu mirosul lui ascuțit.

– Du-te mă ochelaristule la magazie și cere o pereche de încălțări pentru mine, dar să fie moi! Mă proteja, constatase cât de „priceput” sunt și vigilent, nu mă lăsa nici la trageri și nici la instrucție, să-l fac de râs în lupta deschisă cu potențialul dușman. Era mai sigur când mă știa că înot „în spatele frontului”, în magazia imensă a marii unități de la Gearmata, pipăind bocancii în căutarea acelora speciali, cu piele moale, catifelată, ca de căprioară cum mi se ordonase. Magazionerul, un plutonier-major, era vorbit cu maiorul și-mi descuie o cameră unde tocmai se descărcase un munte de bocanci.

– Ochelaristule, dacă tot îi pipăi să-i așezi pe rafturi.

Castelul Mariei Tereza, unul dintre multele risipite prin Transilvania, abia intrase în patrimoniul armatei. Atunci îl cuceream, vopsindu-i pereții, lustruindu-i zidurile exterioare, reamenajând aleile parcului, dar cel mai greu am pătimit când să curățim beciurile în care de zeci de ani, neatinși, colcăiau viermii și râmele. Acolo trebuiau amenajate depozitele de cartofi pentru Marea Unitate.

Bega curgea leneș sub umbra copacilor, dar n-aveam voie s-o tulburăm cu trupurile noaste îmbâcsite de transpirație. Trebuia păstrată limpede, la o anumită oră veneau fetele generalului, se dezbrăcau amândouă pe mal și se-aruncau despicând apa sub privirile noastre flămânde. Nu era voie să privim, dar cine ne oprea să admirăm cum se oglindea soarele.

Într-o zi a venit generalul în inspecție. I-am rătăcit numele. Rotund, imens, se dădea de-a rostogolul când mergea cu o vivacitate greu de stăpânit. Abia se țineau după el ofițerii. A ordonat să se facă pe mal o piscină  împrejmuită, să nu-și poată plimba obraznic soldatul privirea.

Firicel a fost mutat mai târziu în unitate, de la Deveselu, unde făcuse perioada de instrucție. Un oltean măsliniu cu care m-am împrietenit oarecum. Era soldat fruntaș și ca toți oltenii curând avansat căprar. Cu miere pe limbă când apărea un „Ta'major”. mă tot învăța să fiu supus, că armata e lungă. Dreptu-i! Ni s-au cam lungit urechile cu încă două luni peste perioada normală. Ne-au prins evenimentele din Cehoslovacia taman când să ne liberăm.

Am mai auzit de Deveselu acum, când cu americanii și scutul antiatomic. Nu trebuie să fii mare sculă, te prinde întâmplarea de ceafă, te scutură puțin și îți zice tam-nisam: „De mâine, tu ești buricul pământului!” Şi n-ai decât!... Așa și cu Deveselu.

L-am văzut aseară la televizor pe primarul de la Deveselu. Degeaba Președintele nostru și Obama nu-ş’ ce probleme tratau în secret după biroul oval al Monicăi Lewinsky. Mi-am dat seama că toată sforțarea lor e inutilă. Ratingul nu era la ei.

Buricul, măi oameni buni se taie la Deveselu! Aici sunt problemele ale mari și cine să le rezolve dacă nu primarul? Păi când va coborî americanul din avion cu scutul, obosit de drum lung și va bate în poartă la țața Vetuța să cumpere o oală de lapte bătut, ce să înțeleagă biata femeie? Că atunci când veniră rușii, în tinerețile ei avea altfel de resurse lingvistice. Acum, n-are decât să meargă la cursurile intensive de limbă engleză inițiate de primar, bată-l norocul!

Și tot primarul s-a îngrijit să construiască și să inaugureze în comună piscină modernă pe fonduri europene, rechemând toate fetele din sat să lase dracu străinătățurile și să se întoarcă să pună-n valoare frumusețile patriei acasă, în cadrul lor natural. Le-a instruit intensiv explicându-le că atunci când vor veni americanii la piscină, nu trebuie să se ascundă sub costumele alea de baie indecente. Să dăm jos toate barierele, să vadă bravul soldat Ryan că am înțeles cum ne apără, scutul antiatomic.

Primarele, mai e mult până la vară!





3 comentarii:

  1. Ha, ha, excelent:

    "Păi când va coborî americanul din avion, obosit şi va bate în poartă la ţaţa Vetuţa să-i ceară o oală de lapte bătut, ce să-nţeleagă biata femeie? Că în tinereţea ei când veniră ruşii, avea altfel de resurse lingvistice. Acu n-are decât să meargă la cursurile intensive de limbă engleză iniţiate de primar, bată-l norocu!"

    Vin americanii! Dar oamenii simpli şi le ştiu pe ale lor, de fiecare dată.

    RăspundețiȘtergere
  2. E un comfort cand starnesti cu scrisul tau reactii. Din pacate pe aici nu prea ajung multi cititori. Treaba lor. Nu stiu ce pierd.

    RăspundețiȘtergere
  3. Virgiliu Firescu Excelenta sarja,dar sunt necesare cateva corecturi:n-am fost si nu mi-am dorit sa fiu caporal;am ramas cu tine la Gearmata din iunie 1967 pana pe 4 decembrie 1968,cand am plecat acasa (ne-a dus cu autobuzul la Timisoara);l-ai inaltat in grad pe lt.colonelul Mihalache,zis "Potim"(bun portret!):eu am ramas la depozitul de echipament,iar seful meu era sergentul major Oprea,nu plutonier.Cateva adaugiri:seful tau ,maiorul Budoiu,era un tipicar:atunci cand am mutat lazile acelea grele cu completele chimice,ne-a pus sa le mutam in camera aceea de sus din castel,de vreo patru ori;tu ai fost mereu un rebel:niciodata n-ai avut boneta pusa pe cap decat mototolita si intoarsa,vestonul iti iesea mereu cu un colt afara din centura,.Erai printre primii care devorau ziarele din club,unde televizorul mergea non-stop;mereu aveai niste hartii pe care scriai poezii.Te tachina mereu,saracu' Mandrican Ion,coleg cu noi si comndantul garzii.Erai un foarte bun jucator de footbal si la miutele pe care le incingeam pe terenul din fata castelului,erai neintrecut.Jucam in chilotii aceia cazoni,care ne ajungeau pana la genunchi, iar pe prohabul larg mai ieseau,nechemate,dansele.Iti amintesti ce haz faceam!Imi place mult stilul tau de scris si astept o carte de amintiri din catanie.Te incumeti?Salutari tie si intregii familii!

    RăspundețiȘtergere