joi, 10 ianuarie 2013

Degustători de vinuri



            Cartea la care lucrez a început să mustească. Dă în fiert. O privesc cu teamă cum îşi trage culoarea din sânge, cum înţeapă la limbă şi plânge când n-o bag în seamă. Gust în fiecare zi, nu mă pot abţine, mai adaug, mai şterg aldine.

          Reţeta suscesului n-o ştie cu precizie nimeni.

          E de bine că nu e must, să-l opreşti din fiert, dacă-l mişti când se fixează caracterul, echilibrul, prospeţimea, misterul aromei. E de bine că poţi cizela ideile, limbajul celor trişti şi machiajul.

          Până nu e îmbuteliat între coperţi de sticlă, scrisul e genial. Dar visul se-mplineşte când îl clatini perlat în pocal şi aroma te cucereşte.

          Plăcute chinuri! Nici naşterea nu-i uşoară şi, cunoaşterea degustătorilor de vinuri, poate să doară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase