Este Piteştiul oraş cultural?

Când vorbim azi despre Piteşti ca un oraş cultural trebuie să depăşim nişte praguri ca să nu le zic obstacole. Ştergem cu buretele odiseea permiselor auto, ne ferim de recenta şi nedorita întâmplare cu bebeluşii, care după Colectiv a mai aruncat odată în aer sistemul sanitar românesc şi apoi mergem în documentare. Ne interesează doar segmentul culturii, poate nu cel mai important, ar fi tentaţi să spună unii, cârcotaşii, în timp ce alţii ar încerca să supraliciteze.

Trebuie să recunoaştem că viaţa imediată are capcanele ei. Grijile care-ţi ocupă timpul sunt preponderente pentru „omul comun”, dar zona e binecuvântată din punct de vedere al existenţei de vecinătatea Uzinei Dacia şi al Institutului de Cercetări Nucleare, două obiective care oferă locuri de muncă retribuite mult peste medie, fapt ce aduce un anumit confort social comparativ cu alte zone defrişate de industrii.

Unde am putea oare să ne documentăm mai bine? ca să nu greşim în aprecieri, decât la primărie! Ei au fondurile, planurile de dezvoltare, viziunea asupra îngrijirii şi creşterii valorilor, patrimoniu cultural. Sperăm să găsim pe cineva, nu cred că sunt toţi plecaţi la DNA… şi nici n-a început Simfonia Lalelelor, atunci toată lumea e ocupată.

În general, pentru orice autoritate, omul de cultură e un specimen aparte, o personalitate incomodă, cere bani şi nu mai întoarce nimic din ei înapoi, ba dimpotrivă se vaită că nu i-au ajuns…

Găsesc pe cineva amabil, internetul.

Nici măcar nu trebuie să mă mai deplasez ca să deranjez vre-un funcţionar la primărie. Caut o listă cu Cetăţenii de onoare ai oraşului. Domnul Google e incomplet, îmi oferă doar perioada 1993-2010. Consider însă ca e suficient ca să pot discerne cum stau lucrurile. Ce importanţă li se dă oamenilor de cultură şi prin extensie întregului fenomen.

Sunt conferite dacă am numărat bine 44 de titluri de Cetăţeni de onoare în 17 ani, dintre care:

15 sportivi cu şase fotbalişti între ei, capi de listă, Dobrin şi Mutu, 8 politicieni, 7 militari, 3 manageri de mari întreprinderi, 2 străini, 1 elev câştigător al unei olimpiade de matematica, 2 literaţi, dintre care unul cu vârsta de 8 ani Cristian Gava, 2 profesori, 1 regizor de la teatrul de păpuşi, 1 actor, 1 dirijor, 1 soprană.

Să stăm şi să numărăm: dirijorul, actorul, soprana, doi literaţi dacă punem şi copilul minune şi cam atât, că cei doi profesori intră la capitolul educaţie, iar regizorul de la teatru de păpuşi e la cultura mică…

N-aş vrea să fiu interpretat greşit. Avem Filarmonică (acolo se lucrează cu pasiune. (Mulţumim Jean Dumitraşcu!), avem Bibliotecă valoroasă, Muzeu şi Galerie de artă, Centrul Cultural cu activităţi specifice, Teatru pe care îl tot aşteptăm să mai crească, avem Filiala Artiştilor Plastici, Filiala Uniunii Scriitorilor, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, avem două reviste, Cafeneaua Literară şi Argeşul, câteva cenacluri, nenumărate lansări de cărţi, câteva festivaluri, dar lipseşte ceva, nu doar o tradiţie ci mai ales răbdarea de a construi şi entuziasmul, efervescenţa oamenilor care sfinţesc locul, împreună şi nu în dihotomie.

Este Piteştiul oraş cultural? Răspunsul deocamdată îl găsiţi în fotografie dacă priviţi cu atenţie…