sâmbătă, 19 martie 2016

Momentul despărţirii de Guştere



Ce e prea mult strică zice o vorbă românească - chiar şi atunci când e la mijloc dragoste părintească. De aceea am hotărât ca întâmplarea de la Piteşti, să fie ultima provocare publică - împreună eu şi Guşterele. E momentul să-l las singur pe individ să zboare după puterile sale. Şi ca să-l fac să înţeleagă că viaţa e înconjurată de un zid, e plină de capcane, am invitat-o la eveniment şi pe poeta Daniela Toma de al cărui volum de poezie „Când vorbesc în numele meu”, m-am îndrăgostit instantaneu.

Uşor stingherit, Guşterului îi sticleau ochii de invidie când Ionuţ Calotă soţul Danielei mă plasase în fotografie între două prinţese de mătase amirosind a poezie. Daniela şi Denisa.

Ştiu eu ce visase el? ce aşteptări avea animăluţul rebel?

L-am antrenat de mic, încă de la prima ediţie când a făcut ochi. I-am descântat de deochi, l-am învăţat să fie mândru de sine, să ocolească şmecheraşi Mitici de oraş ce se schimbă după cum bate vântul şi să-l ferească sfântul să-i muşte de mână pe critici, că l-a înghiţit pământul! Să-şi vadă de zbor şi să creadă în viitor!

Glumeşti!... Guştere zburător?... Matale ca autor spui poveşti!

Nu glumesc de loc, Guşterele meu zboară, e ca să zic aşa o pasăre rară, altfel de ce l-aş fi lansat de atâtea ori?...

Întâi la Merişani în propria lui matrice. De pe Priba din Dealul Tomi s-a prăvălit cu un zmeu în vână pe Valea Ţigăncii. Tobârlan aşezat într-o rână pe scândura băncii, mijea mulţumit din cer.

Apoi La Librărie Mon Cher l-am tratat boem, ca pe-un becher cum s-ar zice.

A urmat lansarea de la Roşiori, o regiune săracă unde am aterizat cu planorul. Ne-au întâmpinat două Flori în tandem, înflorind în aceeaşi teacă. Risipiseră norul de dragul Guşterului, într-un singur poem.

Iar la Râmnicu Sărat un Marafet literar de excepţie ne-a confirmat că Guşterele ca percepţie e un vizionar aşteptat.

Penultima lansare bucureşteană lângă Palatul Victoriei ne-a deschis în inimă rană. Sângele e ca mustul de-a lungul istoriei, doar rănit poţi simţi gustul gloriei! Cenaclul de urgenţă al Danielei Toma ne-a primit regeşte.

Într-un final de dragul rimei am riscat şi i-am propus Guşterului să ne întoarcem în Piteşti la locul crimei într-un ultim zbor asistat, şi ca înger să-i dăm Mariei numele Danielei Toma. Cunoscător într-ale poeziei Guşterele n-a stat pe gânduri.

Am scris aceste rânduri, după evenimentul frumos de la bibliotecă şi ca răspuns la spiciul lui Adrian Suciu de la Gram Bistro.

„Aveţi grijă şi ţineţi cont când cineva vă propune ceva agresiv, e o tehnica de marketing. Găsiţi valoarea acolo unde reflectoarele nu bat întotdeauna!”

















Fotografii: Ion Calota

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase