joi, 22 iunie 2017

Moţiunea fricii





Mi-au rămas în minte secvenţele de la votul cu bile când surâsul şiret al lui Dragnea de sub mustaţă îi pierise în gură şi buzele subţiri tremurau  chinuindu-se să reproducă în gând fără să greşească şirul de numere. La 232 s-a făcut linişte. Clipele se lungiseră descreierat, nu mai venea nimeni din sală să voteze şi Dragnea se învineţise de tot!
Chibiţii care-l înconjurau cu ochii bulbucaţi, umăr lângă umăr, înfierbântaţi ca la o luptă ilegală de curcani (în care cel intrus şi revolut îşi  avea şansa lui) nu mai distingeau albul de negru şi din bile parcă ţâşnea sângele.
Fă Doino, cu lacrimi în ochi, şi-a întors pentru o clipă chipul răvăşit, privind îndelung către scaunele goale ale guvernului, unde rămăsese singur Ponta. Şi ruleta s-a mai învârtit odată şi numărătoarea a continuat 243, 244… Minorităţile lui Pambuccian hotărând un preţ al trădării
Urnele au fost scoase din sala de plen, telefoanele au început să zbârnâie şi faţa lui Dragnea s-a destins într-un rânjet larg ca după o victorie grea. PSD-ul pierde cu 241 de voturi.
S-a scuturat de penele jumulite, şi-a umflat pieptul, şi-a lustruit mărgelele şi ţanţoş s-a învârtit prin ogradă strângând mâinile baronilor şi bătându-se pe spate, fotografiindu-se condescendent cu slugile şi luând în braţe găinuşele gârlejate.
Într-un final toată ograda a izbucnit în aplauze!
Da, dacă vine stăpânul de la Bruxelles şi are premierul la el?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu