marți, 25 iulie 2017

Reminiscenţe Artghotice




cireșul de mai târziu


te-am aşteptat
cum aștepţi sǎ se coacǎ
cireşele de mai târziu iubito
şi iată că s-a-ntâmplat minunea
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine în garsonierǎ

n-am decât să mă urc în cireş
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...

ştii cum sunt eu acum...
îţi poţi închipui…
stau şi mă-ntreb ca prostul
privind în tavan
îndoit de picioare
ǎle mai demenţiale
cireșe… 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase