vineri, 19 iulie 2019

Tobârlanii, noua faţă a Guşterelui


Bunicul Tobârlan dinspre partea tatei, avea un picior beteag.  Căzuse din tei la 75 de ani, urcat sǎ-i culeagă floare Dumitrei. Dumitra, de tânără, rupsese orice legătură cu bunica Lina, măcar că, frumoase amândouă și bune prietene, au frânt multe inimi în sat și au chicotit împreună povestindu-și una alteia aventurile. Până ce Lina i-a destăinuit într-o seară, așezate pe bancă în dreptul casei Dumitrei, sub teiul de peste drum, că Mitică a cerut-o de nevastă. Odată, pe fruntea Dumitrei, s-au strâns norii și fulgere au ţâșnit din ochi-i neguroși. Avea pentru Mitică Tobârlan un gând ascuns.
          Cu bunicul însurat, Dumitra a păstrat legăturile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și la timp potrivit (când bunica Lina rămânea grea și slavă cerului a născut opt copii), li s-au împletit nu doar gândurile, ci, s-au înnodat şi niscaiva legături ascunse, pe care le știa toată Valea Pribei. Probabil le aflase și teiul, fragil la suflet și sensibil, și nu s-a opus când Dumnezeu a rupt o cracă de sub picioarele lui Mitică, pedepsind călcătura strâmbă.
De la un timp mă înjunghie şi pe mine mereu genunchii, s-au betegit. De când am început să înţeleg buchea lumii pe femeile pe care le-am iubit, indiferent că erau Floarea, Gena, Lorena, Lilith, Maitreyi sau Miruna, le-am numit, Maria ca şi cum ar fi fost numai una şi nu m-am urcat nici în tei...
Cu mintea de-acum mă-ndoiesc, pe loc repaus în drum spre poziţia de drepţi, gândesc, la ce bun atunci într-atâta haos, n-are rost să respecţi cele zece porunci, dacă tot nu scapi de durerile de genunchi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu