ART CREATIV LA GAUDEAMUS

ART CREATIV = DANIELA TOMA = SUCCES 

GUȘTERI ÎN VÂLCEA LITERARĂ

            

O nouă bucurie, apariția în revista Vâlcea literară a unui capitol(Oana) din micro-romanul Ferma Gușterilor, publicat la editura Hoffman, 2025. Mulțumesc domnului GHEORGHE SMEOREANU și lui NICOLAE NISTOR un bun prieten căruia îi urez - La mulți ani!(Așa s-a nimerit să fie azi Sf Nicolae).

Rememorând, în acest an au mai apărut pagini din roman în reviste precum Cafeneaua literară, Oltart, Acolada, Vatra, Expres Cultural, iar un text nou(Portalul), care va fi să fie o continuare sau o completare a romanului în ediția II-a, a luat deja premiul II la concursul Marin Preda și premiul revistei Caligraf, care l-a și publicat în numărul recent din decembrie.

Se pare că gușterilor mei nu le-a ajuns faptul că se plimbă între două lumi, au luat la rând și revistele... E mai ușor totuși dacă doriți sa-i cunoașteți, să căutați cartea în majoritatea librăriilor online de pe internet, scriind Ferma Gușterilor în motorul google de căutare.

Profit de această postare să dau un răspuns prietenilor mei scriitori care se vor fi întrebat, de ce nu am ajuns să mă bucur de întâlnirea cu ei la GAUDEAMUS ca bucureștean?... Pentru că drumul meu în loc să mă aducă la târg, a făcut un ocol până la Ana Aslan unde URMA, conform unui protocol mai vechi, să fiu internat. Astfel, în loc să caut printre cărți Povestea elefantului care trăia într-o nucă, spre exemplu, pe care mi-o doream(mai sunt și altele), stau la geam și contemplu cum trec avioanele pe la fereastra mea. 

Vestea bună este că n-am de gând să mă opresc! Vestea rea e că nu știi când întinerești, sau când te ia valul... Vă las. a bătut la ușă fata cu gerovitalul.

MOȘ NICOLAE 2025

 

DEZLÂNĂTURI

                                                                                                                                                                  

Sunt zile mohorâte când neliniștile pun stăpânire pe tine și nu poți nici măcar evada în scrisul obișnuit. Cuvintele pătrunse de frig sau de frici nu te mai ascultă și îți e mai la îndemână atunci, să cauți să te regăsești răsfoind amintiri. Nu-și au rostul aici, unde sunt acum internat, la Ana Aslan(în principal pentru a-mi întreține genunchii într-o stare cât de cât funcțională), nici frigul(caloriferele sunt fierbinți în camere), iar fricile de orice fel ar trebui să fie ponderate de asistența cât se poate de profesionistă a medicilor și asistentelor.

De dimineață, nu se luminase încă de ziuă, când am aruncat o privire pe geam din instinct, căutând să văd dacă și-au făcut apariția fulgii albi de nea, mesageri ai nordurilor, dar am constatat că numai umbrele subțiri ale somnului rămăseseră pe retină, în mintea mea...

Am deschis telefonul și prima imagine care s-a insinuat pe ecran era de la o lansare de cărți ale Danielei Toma și Ionuț Calotă, la Târgul Gaudeamus. Din păcate nu mă voi putea bucura nici anul acesta de întâlnirile cu prieteni scriitori; să avem prilejul să schimbăm între noi barter cărțile recente(Oricum ai da-o, termenul neaoș de troc între scriitori n-ar suna prea bine!). A doua postare a fost o amintire din 5 decembrie cu o plachetă de versuri dragă mie Norduri, apărută la Editura Paralela 45, lansată tot în decembrie cu niște ani în urmă la Pitești. Scriam atunci:

Când am avut prima oară Norduri-le în mână am citit cartea, de control, pagină cu pagină și am descoperit că lipsește un poem.

Am verificat emailul cu manuscrisul trimis lui Vlasie la editură, şi, am constatat că greșeala îmi aparținuse în exclusivitate. Rătăcisem poemul pe undeva şi fără „nordul” acela, mi se părea mie, ca şi cum din structura acoperișului casei, ar fi lipsit un căprior, sau o țiglă ceva...  Ce era să fac, n-aveam ce! Nu mai aveam rezolvare. Construcția se terminase…

O idee tot mi-a venit! Mi-am adus aminte că în unele locuri la o casă nouă, pentru a fi apărată de spiritele rele şi să-și avertizeze stăpânul casei de primejdii, pe coama acoperișului  se montează un cocoș de tablă. Zis şi făcut! M-am apucat să scriu de mână pe coperta din interior a cărții, în loc de autograf, poemul uitat. Până ce am obosit şi scrisul a devenit dezlânat...

Știu sigur că tuturor Norduri-lor oferite în ziua lansării, le-a fluturat pe acoperiș cocoșul de tablă și s-au putut bucura de tot întregul măcar cei care au fost prezenți la eveniment.

Stimați concetățeni bucureșteni când votați duminică pentru administrarea capitalei, nu uitați că acea hârtie, buletinul de vot pe care îl băgați în urnă, poate fi cocoșul dumneavoastră de tablă, care vă apără sau nu de rele. Mai gândiți-vă o dată unde-l puneți, ca să rămână casa apărată și întreagă!

Și pentru că am amintit de poemul uitat, vi-l las aici pentru o eventuală lectură

Poemul uitat

dinspre nord vin cuvintele

soldați în refacere

obosiți sub pielea lor transparentă…

în sângele gros coclit

în loc de steaguri

bandajele albe abia mai flutură

 

pâlcuri-pâlcuri în propria

umbră se așază pieziș

potrivindu-și timpul

după mușchiul copacilor

și sunetul cornului

după clopotul mut

 

însemnat de suliți

soarele înghețat

se zbate la capătul zilei

doar nordul nu minte…

literele ies în lumina

lăptoasă ca râmele

 

calea lactee

e un câmp arat

în urmă păsări de noapte

răscolesc brazdele..

DUMINICĂ VOTĂM

 

Am intrat în săptămâna de dinaintea alegerilor “primarelui” de București. Începând de marți, ca un votant responsabil, am ales să mă internez la Ana Aslan ca să am liniștea necesară pentru a-mi limpezi opțiunile, cu speranța în subsidiar că o cură cu Gerovital, mă va ajuta să recuperez câte ceva din agilitățile minții și a celorlalte vigori ale tinereții.

Și-au purtat pașii înaintea mea în căutarea mirajului întineririi, pe sub umbra copacilor și pe culoarele întortocheate ale Institutului Național de Geriatrie șI Gerontologie, numeroase personalități marcante ale vremurilor precum /  – Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charles Chaplin, Somerset Maugham, Claudia Cardinale, Aristotel Onasis, Jaqueline Kenedy, Charles de Gaulle, Kirk Douglas, Salvador Dali, Pablo Neruda Regele Fahd al Arabiei Saudite, Generalul Franco sau Iosip Broz Tito. Faima locurilor în care a făcut minuni doctorița  Ana Aslan a rămas se pare în memoria avioanelor care vin și pleacă din aeropurtul Otopeni nu înanite de a lansa un salut de respect armatei de medici și asistente care continua lucrarea magică a mitului deja Ana Aslan.

Diferența dintre mine și cei amintiți mai sus e că niciunul dintre ei nu au fost în situația de a cere urna mobilă, cum o voi face eu duminică să contribui prin votul meu la întinerirea capitalei. Spre mulțumirea mea, spre deosebire de alte dăți, sunt de data asta 2-3 candidați care nu par a fi ca în anii trecuți, doar hahalere...

Am la îndemână două pagini descrise în jurnal din anul Apocalipsei pe care vi le ofer spre amintire

Capitolul V, Iunie, Jurnal din anul Apocalipsei

                 Am împărțit inițial un capitol(Capitolul V Iunie), din Jurnal în anul Apocalipsei în patru părți și l-am postat pe facebook. Mi s-a sugerat că e greu să fie căutat în locuri  disparate și am hotărât să-l public întreg pe blogul meu Pasărea Ceții. Accesați aici

JURNAL DIN ANUL APOCALIPSEI. Capitolul iunie. prima parte

 

Nu se poate dragi de prieteni ai mei, nu se poate să nu luați la citit câteva pagini, de fapt un capitol împărțit în trei sau patru(părți), din Jurnalul meu pus pe hărți și pe harță, în 2012, anul apocalipsei din scoarță-n scoarță... Un fel de teatru absurd.

E o carte rară, pe care în afară de fratele meu, nu cred că altcineva s-a nimerit s-o citească. Era și greu că n-am scos-o din casă la vânzare(cartea nu casa!). Fratele meu mi-a spus după lectură cu o figură tare tristă că i se pare a fi o carte peste măsură băsistă și mai bine să lipsească de pe piață cât timp personajele descrise în texte sunt reale și-n viață. Nu sunt pretexte și scorneli ale autorului de spus la Gura Humorului…

I-am ascultat sfatul nu cu plăcere, în tăcere. Îl știam înțelept și pe deasupra știam și eu că n-ai viitor când te pui cu puterea, cu statul de drept la împarțit mierea din faguri, chiar dacă ție ți se pare că ai umor!

Durerea e că știi dinainte cine ia ceara și cine ia mierea…

Am doar o singură rugăminte, scuzați greșelile corecturii editurii. Se pierd rosturile când sunt depășite costurile. Vremi de criză deh!

TABLETĂ DE SCRIITOR

Cât de puține lucruri le sunt necesare poeților să se simtă în largul lor şi să se manifeste cum știu ei mai bine. O chitară(e bine dacă e!), un spațiu de joacă, unde să nu deranjeze pe Nimeni şi neica Nimeni la rândul său să nu aibă acces, şi, un organizator priceput care să le dea cuvântul pe rând, să nu vorbească toți odată. Și să nu uităm pahare cu vin care să se umple singure...

Doar atât, căci sufletele lor stau gata să se deschidă în poezie ca un lan de floarea soarelui într-o dimineață de vară pe câmp. Şi încă ceva, cum spunea cu luciditatea recunoscută în lumea literelor un critic bun, nu dau nume că se interpretează, niciunul dintre poeți să nu se creadă că a ajuns deja geniu.

PORTALUL în revista CALIGRAF

https://www.culturateleorman.ro/caligraf-4/

 

ACATISTUL

 

            In fiecare an în preajma lunii decembrie facebookul îmi scoate la lumină un text care ar putea semăna prin ritmul lui interior cu un poem de rezonanță profundă. De fapt sunt câteva rânduri, un fragment de text trist, rupt din începutul cărți mele Dosarul albaștrii și așezat sub formă de vers. L-am scris atunci ca pe un acatist către Dumnezeu cu speranța schimbării în minte.

            Îl recitesc tot mai bătrân an de an și constat răsfoind paginile actualizate că în jur imaginile s-au mai schimbat, dar acele cuvintele rămân nemișcate ca un blestem.

 

Suveica

 

Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate!

Rar conjuncția astrelor și oamenii, permit

apelor care se varsă în albia mare a Vieții,

să rămână limpezi și riguros individualizate,

astfel ca țesătura întregului să ofere un covor

viu și dinamic integrând sufletul unui popor.

 

Se pare că noi am pierdut demult culorile

fericirii! Nici nu știm dacă le-am cunoscut

vreodată, dar e mai grav că s-a rupt urzeala

și suveica nu mai trece însoțită strâns

de ritmul vătalelor să unească firele.

 

Şi în loc să se adune într-un covor tricolor,

apele învolburate negre și sinilii,

curg la vale răsucindu-se în ochiuri viclene

și noduri. Ștrangulate de târșiuri şi răgălii

puse de-a curmezișul sub poduri apele ies din matcă.

De parcă nu mai știm suveica ce hram poartă...

 

Într-o amestecătură de preoți, militari

şi jandarmi ne scoatem moaștele

din biserici şi le plimbăm în barcă

prin spatele blocurilor pe centură

pentru sfințirea locurilor învrăjbite de ură

Lamentație de scriitor

 

Mi-am făcut inventarul în bibliotecă la cărți. Îmi lipsește surprinzător, nu mai am niciun exemplar, Casa Roșie.

Mi s-a întâmplat, n-aș fi crezut că se poate! M-a pus dracul să intru în afaceri imobiliare şi să ofer cadou CASE, neamurilor și prietenilor, să fac reclamă firmei. Eu în mintea mea m-am gândit că dacă sunt case la roșu, nu se înghesuie nimeni să le primească așa, cumva plasate în mărginimea mahalalei, şi, vor aștepta mai întâi să se asfalteze străzile, să se termine canalizarea, să vină ăștia de la energie verde cu panourile solare...

Oricum aveam în intenție să le mai adaug unul sau două etaje, că de-aia sunt la roșu și par neterminate... casele.

Nici nu știam că am atâți prieteni și atâtea neamuri pe care le-am făcut personaje în cărțile mele!

În mintea mea speram că după ce vor intra în posesia lor, măcar neamurile din curiozitate vor dori să treacă prin toate odăile și se vor simți obligate să citească până la ultima filă, contractul aferent.(Câte zile să-ți ia să vizualizezi cele 140 de odăi ale casei roșii, egale cu cele 140 de file ale contractului oferit evident spre lectură, pe care mi-am pus autograful cu propria mea semnătură...

I-am atenționat însă că actul în sine de vânzare-cumpărare, chiar dacă e gratis casa(ca o carte cadou), când se vinde(nu vreau să comit niciun raft!...), în fapt nu e totul numai de bine!... Cuprinde și niște clauze ascunse şi ar trebui citit integral și fără pauze!

Sincer am sperat natural tot timpul că vor fi mulți care vor rezilia contractul şi în consecință, voi primi casele înapoi.

Vor fi reveniri de case, de drept pe adresa subsemnatului și mă voi mândri, ca o trezire în conștiință, să plătesc statului impozitul cuvenit. Nu le-am mai primit înapoi!...

Poate anul viitor când va fi mărit impozitul pe clădiri...

Până atunci intru în iarnă fără nicio casă.

FOTOGRAFII MIȘCATE - OFRANDE LIRICE

GALAXIA GAUDEAMUS

Galaxia Gaudeamus

 

Nu mor copacii când mor

doborâți de secure!...

Drumul lor e lung

când ies din pădure în viitor.

N-au nevoie de hărți costiere,

nu merg pe infrastructuri rutiere

ca să ajungă la târgurile de cărți...

Au drumul lor expres

către Galaxia Gutenberg

 

Ia planeta neamule!...

Planeta verde nu de papagal!

Încearcă-ți norocul

şi nu te pierde în focul Bengal!

Ăsta e jocul cu copaci planetari,

mai mici, mai mari,

aliniați pe rafturi

într-un hangar spațial,

drafturi de jar într-un roi stelar…

 

Nu cad copacii când cad

doborâți, din pădure!

Doar unii au forţa

de a nu se avânta în orb,

precum fluturii când văd torța…

Doar unii, puțini, prind rădăcini

printre munți de carton

mai multe vieți la rând,

arzând în picioare

 

ca o lumânare traversând

Marele Canion

15.FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

 Volum în pregătire. Secțiunea Direcția 9

Lui Carmen Secere

 

(paramedic smurd

sau floare de lotus

la butoniera

unui poet…

tu ce pretinzi

că ești traficând ceață

la frontiera 

dintre două oglinzi)

*

postezi pe meta

mirabile poeme

în șarade

descifrezi

ultimul snop

de blesteme

dintr-un e-book

celest

 

părțile

nepovestite

din sheherazade

un rest

de întâmplări

de viață

din est

 

cineva cum s-ar zice

în hărțile inimii

mele se răsfață

ca într-un palimpsest

amestecând

salbe de stele

pitice

negre şi albe

14.FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

Volum în pregătire. Secțiunea Fotografii cu Direcția 9

Irinei Lazăr

 

(subliniază-mă

cu roșu, de la minus

la plus infinit

până în zori când

va cânta

de trei ori cocoșul

să mă asigur

că eu sunt vie

şi tu îndrăgostit…)

*

limbi de foc vii

în format cubic

într-un fragment de joc

învârtind pătratele

multicolore

ale unui rubik

rătăcit

cu noroc

în frigider…

 

în plin mister

ating cu limba de gheață

roșul căpșunilor

mușc din pere spinoase

am gustat mi-a plăcut

şi am amețit

şi spre bucuria nebunilor

n-am mai dezlipit

cerul gurii de mătase…

 

în noaptea asta am să deșir

șir de ore înlănțuit

culorile rochiei tale...

mă voi îmbrăca cu colanții tăi

şi voi dansa dansul miresei

în cuvinte banale

nimic mai frumos

decât un început

reluat la nesfârșit