Cât de puține lucruri le sunt
necesare poeților să se simtă în largul lor şi să se manifeste cum știu ei mai
bine. O chitară(e bine dacă e!), un spațiu de joacă, unde să nu deranjeze pe
Nimeni şi neica Nimeni la rândul său să nu aibă acces, şi, un organizator
priceput care să le dea cuvântul pe rând, să nu vorbească toți odată. Și să nu
uităm pahare cu vin care să se umple singure...
Doar atât, căci sufletele lor stau
gata să se deschidă în poezie ca un lan de floarea soarelui într-o dimineață de
vară pe câmp. Şi încă ceva, cum spunea cu luciditatea recunoscută în lumea
literelor un critic bun, nu dau nume că se interpretează, niciunul dintre poeți
să nu se creadă că a ajuns deja geniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu