Volum în pregătire
Secțiunea FOTOGRAFII CU SCRIITORI
Lui
Augustin Doman
(pelerin
printre stele
ce
să-ți dorești mai mult
de
la viață decât
să-l
întâlnești pe bunul dumnezeu
într-o
dimineață
să
tainești cu el sub umbrar
la
stâlpnicul augustin în curte
zi
lumină cât nu cad genele
scurte
și grele
și
să dai pe gât
musai
cu mărgele
pahar
după pahar
pălincă
de casă
dintr-o
sticlă pântecoasă
dacă
ai plăcere și mai poți
unul
e doman stâlpnicul
așa
i-a zis cu înțelepciune
adrian
alui gheorghe...
nu-i
de bine zic firii dumnealui
dintr-însul
într-o
asemenea versiune...
măcar
că stă
în
spatele mânăstirii
și
e prieten cu calinic...
la
dânsul post și rugăciune
mai
rar un pic...
în
mărinimia sa
spre
bucuria inimii noastre
scoate
din beci
damigeana
cu vin
și
pune pe jar
niște
coaste de miel albastre
cum
să mai pleci...
stai
cu el și caști gura
ascultându-l
pe dumnezeu
încotro
merge
literatura...
luminăția
ta acești derbedei
de
la noi dar și de aiurea
după
ce că taie pădurea
îmi
vin mie pe cap
și-mi
aduc cărțile lor
să
scriu despre poezia din ele
si
cam toți trag la măsele...
mi-e
peste poate
să
scriu despre toate
cum
scap de ei
să-mi
pot scrie și cărțile mele)
*
a sosit poștașul
mi-a adus o carte
de la augustin doman
într-un plic
desfăcut...
„zidul de ceață”
bine că zidul lui
e
ca o silfidă de
ceață...
nu că n-ar fi avut
piatră de stâncă
sau cărămidă
arsă în orașul în
care zidurile
se revarsă
și se dărâmă
noapte de noapte
dar i-a venit
peste mână
să zidească încă o
ană
în carte.
mai bine cu ana
să cinstească o
cană cu vin
şi să-i șoptească
la ureche
șoapte de noapte
fără pereche
din comoara
hâtrului augustin
știu că i-a zis odată
preafericitul
calinic
la masă
“femeia dacă e
frumoasă
e ca poezia
întâi o iubești
şi mai vezi după
aceea
dacă o zidești...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu