Colind după sărbători
De-ai știi tu Albă ca Zăpada,
Scufiță Roșie din stea,
de câte ori trecut-am strada
Şi uite anii cum s-au scurs
şi am ajuns în viitor.
E prea târziu să fac recurs!…
Dar recunosc și-acum mi-e dor!
Ca un puștan sub clar de lună
sorbeam lichior din gura ta
și nu știu cum cu voie bună
peste covor parcă ningea
Și am rămas blocat în gânduri
n-am putut da zăpada la o parte,
puteam să scriu doar printre rânduri,
eu îmi doream să scriu o carte...
M-a urmărit în van sărutul,
iluminări în spectre lungi
la care simți doar începutul
și nu știi unde vrei s-ajungi...
Mai ales nopțile, regretul
a încercat să mă provoace
că liber n-am lăsat poetul,
în ditirambi să te îmbrace...
Dar dacă valul ne-ar fi luat
atunci, trăind acea poveste,
probabil azi n-am fi aflat
că încă n-a-ncetat să este...
Nirvana veșnica poveste
LA MULȚI ANI ADRIANA!
