„Direcția 9 are
un cenaclu cel mai bun!”, perora la microfon Nora
Iuga cu debordanta ei vitalitate la 86 de ani(avea atunci pe 02 octombrie 2016!...)
de experiențe şi experimente poetice. Cenaclul 9 era locul unde se întâmplau
lucruri(departe de lumea învrăjbită), despre poezie, într-un cadru prietenesc
de bun simț şi în respectul valorilor adevărate.
„Urcați cu noi pe velierul de nebuni frumoși cu pânzele umflate de vânt. Suntem pe Direcția bună să putem cuceri lumea”. Nu glumea! De unde să știe ea că cerul se va deschide și ni-i va lua pe cei mai buni dintre noi, să-i debuteze și sa-i facă nemuritori în cenaclul îngerilor...
De obicei Tudor și Alina trăgeau cortina. Ei erau desemnați ca fiind cei mai tineri și talentați... Când și când ca din întâmplare trăgeau cu un ochiul, un ochi discret spre încuviințare către colțul lui Suciu, de unde bătea mai tare lumina lui de profet popular. O lumină echilibrată și blândă, mulțumită și totdeauna filtrată printr-un pahar plin cu vin
Te-ai fi putut gândi că în Direcția 9 tinerețea e cea care dă semnalul, e la ea acasă şi seniorii s-ar putea simți stingheri printre alergătorii de viteză ai internetului, ce-şi citeau poeziile de pe telefonul mobil… Dar lucrurile nu stăteau așa! Era mult mai subtil.
Când Valeriu Mircea Popa, Lucian Vasilescu, Ciprian Chirvasiu sau altcineva cuvânta(din greșeală, gata-gata să mă trec și pe mine...), atenția generală se concentra pe poezie și dacă poezia era vie, juisa...
S-au lansat atunci trei cărți, în fond cărămizi puse la casa pe care voia s-o zidească Direcția 9. Mi-a plăcut rostirea lui Lucian Vasilescu alcătuind o reușită metaforă. „Nu se împlinește o casă dacă în curtea ei nu ai o fântână din care să bei, încet, cu anafură şi rugăciune, apa curată numai a ta. Nepurtată prin țevi comune şi apoi luată cu porția de la robinet... ”
Cărțile celor trei autori tineri, Silviu Dachin – Bilet în lojă, Anca Hirschpek – Nu poți salva nimic şi Tudor Voicu – Sticle goale fiare vechi, au avut fântânile curățate.
Ca izvorul să fie mereu proaspăt şi bun de băut, cu apă rece şi plină cu dulceața ispitei, să-ți umple gura însetată cum doar sărutul iubitei, – e nevoie de sleit şi curățat nisipul din timp în timp, să rămână doar apa vie cu care să-ți limpezești sufletul și chipul de păcatele omenești…
Frumoasă şi grea meseria de
fântânar. Cei trei şi-au primit certificatele.
Mi-e dor de Cenaclul 9 așa cum era!
