vineri, 17 octombrie 2025

ANIVERSARE DE GUȘTERE

 

După socotelile mele, anul acesta Guşterele împlineşte 13 ani în serviciu public. Nu e o cifră rotundă şi atunci de ce ar trebui să-l aniversez, să leg fundă unui text ca pretext de cadou şi să-i comand un tort la Irina - Casa cu prajituri ? E drept n-a rămas repetent la școală cu micul meu efort bugetar de părinte... Da nici n-a ajuns la vreun ospiciu, „președinte” sau „împărat”! Nici în pușcărie n-a intrat pentru vreun viciu cu accident de limuzină...

Evident că în viața reală n-a fost o lumină, n-a avut norocul să devină  un mare sportiv, un manelist de succes, nici măcar n-a fost ales parlamentar la Bruxelles să am un beneficiu scriptic        la buget de la el. O rentă ceva... o pensie specială sau pe parte literară să obțină Nobelul ăla mult discutat.

Mi-am pus întrebarea şi nu vreau să fiu criptic, tot eu voi încerca să glosez pe ea.

Nu e nevoie de microscop, şi nici de hărți interstelare cu instrucțiuni de acces ca să realizez că mișcarea de integrare în absolut a ideii de Guștere a fost pentru mine un succes!... La fel ca în viață şi în literatură, materia reloaded, reinventat(e) în cărți, dacă e vie, crește(!). De la concepție şi imput, până la germenele rezolut!

De-aia lumea când mă vede la față mă strigă pe mine Guștere.

Să luăm la întâmplare din bibliotecă sau de pe blogul meu Pasărea ceții albumul gușterului plin de amintiri. de la dimensiunile lui inițiale şi să-i urmărim boom-ul creșterii și evoluției lui în celelalte ediții doar prin imaginile de la lansări. Nu e nevoie să răsfoim pagini din romane. Vedem cu ochiul liber cât a crescut animalul de mare. Dacă ne-am strecura în minte la el, punem pariu că se crede deja un crocodel candriu, ceva mai pirpiriu, fără exagerare!...

Să fie asta din neam?...

E o întrebare din cele obscure pe care și eu le am şi mi-am pus-o stând la geam ca o floare în fața națiunii la vârsta înțelepciunii. Precum stătea Galilei în fața rațiuni pure şi rostea:

E pour si move! În traducere liberă... „Şi totuși crește(!)” sau, cine citește Gușterele îl şi iubește!...

Guștere, știu eu unde bați! Ai tu ceva cu criticii ăia importanți...


































duminică, 12 octombrie 2025

Festivalul-concurs Marin Preda, la a XIX-a editie

POEZIE ÎN REVISTA ARGEȘ

 

https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges.../

Niciodată toamna parcă nu a fost atât de bogată pentru mine. S-au aliniat planetele și o serie de reviste importante, amintesc Acolada, Vatra, Oltart, Cafeneaua literară, Vâlcea literară, Expres cultural, mi-au publicat câteva proze scurte și fragmente din romanul apărut la Editura Hoffman, Ferma Gușterilor. Pe deasupra tocmai ce am câștigat premiul 2 la Concursul Național de Proză Marin Preda și m-am bucurat că prozele premiate au apărut într-o carte. Mulțumim pentru ideea și realizarea ei, domnului Ștefan Mitroi, directorul festivalului, lui Andy Barcan, directorul editurii Hoffman și tuturor organizatorilor care au încercat să-l aducă printre noi pe Marin Preda, măcar și cu vocea lui înregistrată la Radio!

Rămăsese pe banca rezervelor” cumva poezia. Ea s-a antrenat în ultima vreme pentru o antologie de autor, ARGINTARIUM 2, dar se pare că s-au ivit pe parcurs ceva probleme cu selecția. E greu și ca antrenor de fotbal să faci alegerea potrivită într-o reprezentativă, care să îmbine tinerețea cu experiența și să păstreze omogenitatea și eventual să crească în valoare echipa. Uitați-vă la Lucescu, la cei 80 de ani ai săi și la câtă carte știe, câte probleme are!...

Da în poezie! Drept e, la ani, personal, am mai puțin decât el, cu trei. Dar într-o antologie e obligatoriu de selectat o paletă largă de jucători, de la juniorat până la Old Boys și mărturisesc m-am cam încurcat...

Mulțumesc revistei Argeș și mai ales lui Jean Dumitrașcu și Simona Fusaru că mi-au amintit că am de lucru!...






sâmbătă, 11 octombrie 2025

Pisica neagră

 


Fratele meu Dan e istoric și acum e plecat într-o documentare de-aia de-a lui, la Pompeii, ca să cerceteze statuile dezgropate în timpul săpăturilor unui mormânt imens, descoperit în necropola Porta Sarno, lângă una dintre porțile principale de intrare ale orașului acoperit de lavă și scrum. (Pompeii, cu doi i la origini, e orașul antic ce și-a pirdut un i dintre cei doi, în lava Vezuviului…)

Cele două sculpturi vizate de mine, îmi zice Dan, reprezintă un bărbat și o femeie(un cuplu deci în mărime naturală). Mai interesant cum a fost și va fi întotdeauna desigur, corpul și destinul femeii(!), care parcă se scurge de sub hainele ei de vestală, ca vinul…

Mi-am adus aminte conversând pe WhatsApp, că am scris odată o proză cu un câine care-și făcea nevoile fără nicio rușine, aproape de dezbaterile aprinse care aveau loc în arena Forumului roman(ajungi acolo intrând pe Poarta Marina și parcurgând toată Via Marina, dar sunt desigur și alte posibilități…).

Cum spuneam, pe câinele  cu părul galben la culoare, taman când era gata să-și declare dumnealui fericirea împlinită, l-a prins lava Vezuviului udând un picior al statuii Faunului Dansator. Ce s-a întâmplat cu câinele labrador nu mai știu. El știe dacă a reușit să fugă și să rămână viu!

Ce știu sigur, cum sunt eu de felul meu împrăștiat, năuc și tehui, e că între timp am pierdut proza…  De-aia zic, fii tu Dane pe fază, poate găsești pe-acolo, ori câinele, ori proza mea! Cine știe, când bântuiam pe-acolo cu gura căscată, plimbându-mă la drum după frază, poate n-am luat în seamă proza scăpată pe jos…

Nu că ar fi o dramă, chiar nu era o proză obscură(!), dar cu patina vremii pe ea, poate că e numai bună acum s-o trimit să ia niște premii la concursurile de literatură.

De ce nu aș putea să-mi confer aroganța și să-mi fac planul să câștig Nobelul de la anul! Să-i oblig pe suedezii ăia răi, să ne facă dreptate, căci ani la rând ne-au eludat de la premii și ne-au dat mierte fierte, și libertate la opinii… Să ne dea înapoi ce ne-au furat și dacă vorbesc cu păcat, să ne ierte și să sară anul viitor cu banul pe noi! Jumătate eu, jumătate statul, să ne echilibrăm balanța amândoi.

După un timp mă trezesc că îmi trimite fratele meu pe WhatsAap, nu proza, ci poza asta cu o pisică neagră…

Înțeleg, culoarea galbenă a labradorului putea deveni neagră, trecută prin lavă și vreme, dar o statuetă de tanagră să-și fi schimbat  genul și specia?… Am a mă teme că transformarea ar fi prea mare!

 Specia și genul le schimbă doar Dumnezeu!…

Și o voce din off mă lovește în plex: “Când își bagă dracul coada, poate și el să facă măcar o schimbare de sex!”. A vorbit când trebuia să tacă!

 Ar mai fi o întrebare vă întreb și pe voi, mie cine-mi mai aduce proza înapoi?...





vineri, 10 octombrie 2025

S-au decernat premiile la Festivalul Marin Preda

 


O minunată poveste s-a desfășurată ieri la Alexandria, la cel de-al XIX-a Festival Național de Literatură Marin Preda, unde o pleiadă de oameni frumoși s-au înrolat ca voluntari în războiul cu TIMPUL. Măcar pentru o clipă, ceata aceea de Feți Frumoși au încercat să-i oprească Zmeului Zmeilor, înaintarea. Și pot spune cu mâna pe inimă că mie mi se pare că au reușit!

S-a vorbit cu căldura despre cel mai iubit scriitor și mulți alți fii ai locului, teleormăneni de elită ai culturii, îmbogățind cu slova și faptele lor un ținut altfel sărac, precum i-a mers numele.

Ar deveni plicticos să stau și eu acum să scriu în cărțulia adusă de academicianul Mircia Dumitrescu artistul plastic, numele combatanților în festival, căci ei încă mai au războaie de dus.

Cu un război adevărat la graniță am învățat cu toții că e nevoie, ca să fie liniște și pace, să ne înarmăm ca să ne descurajăm dușmanul.

Să nu uităm, și cultura își are în momentul de față, războiul ei cu vremurile! Si armele noastre nu pot fi decât acelea de a ne păstra și a ne cultiva valorile. Ce bine că au fost de față în amfiteatrul Colegiului Național Mircea Scarlat și dascăli și elevi.

Poate tocmai de aceea când președintele Consiliului Județean Adrian Ionuț Gâdea a anunțat că au fost declanșate licitațiile pentru reparația și consolidarea casei lui Marin Preda în vederea transformării ei în Casă memorială, în sală s-au stârnit ropotele de aplauze.

Mulțumiri domnului Ștefan Mitroi directorul festivalului și tuturor organizatorilor!

Premiul I- Cristina Ardelean și Dan Marius Cosma; 

Premiul a II-lea- Călina Stroe, Cătălina Panaitescu și Ion Toma Ionescu; 

Premiul al III-lea- Stepan Cristian Davis Traistă, Elena Stan și Lia-Gabriela Stancu.

Fotografii Cristina Florescu