Azi 1
noiembrie e Ziua Evei(Eva Monica Szekely). Ieri 31 octombrie a fost Ziua
Denisei(Denisa Popescu Martin, iar mâine e Ziua Gușterelui(Ion Toma Ionescu). Se
pune firesc întrebarea ce legături magice pot fi făcute, încât lighioana aia
șmecheră de guștere să se urce pe puntea catamaranului celor două respectabile,
dar și frumoase doamne(!), navigând profesionist cu pânzele întinse în oceanul nu
întotdeauna liniștit al spiritului și culturii.
Pentru cine nu știe ce e un
catamaran, este o ambarcațiune elegantă, agilă și încăpătoare alcătuită din
două corpuri de plutire legate de o punte. Pe acea punte s-a strecurat acel
șmecher de guștere, întrevăzând posibilitatea
unei experiențe de navigație lină și liniștită.
Ca
să traduc într-un fel, Eva Monica universitară de limbă română din Târgu Mureș i-a
dăruit Gușterelui când a pornit în lume, un studiu critic în extenso, un fel de
certificat deschizător de drumuri, iar îngerul antiglonț al bibliotecii
piteștene i-a organizat o lansare de neuitat ca să rămână în memorie, cum numai
Denisa o poate face.
Fără
legătură cu ce am încercat să spun până în momentul de față, în spiritul reformelor
guvernamentale(nu strică un pic de ceață!), mai ales tăierile de pensii speciale
cu judecători cu tot(să nu vorbesc cu păcat), care mie mi se par un lucru de
apreciat (sper să nu fiu judecat la Curtea Constituțională pentru asta), am
vrut să fac urări de LA MULȚI ANI, o singură dată pentru cele trei aniversări...
Și
în loc de flori, să zâmbesc și eu, să zâmiți și dumneavoastră, am să vă povestesc
despre floarea de tei a Gușterelui AlBătrân...
BUNICUL TOBÂRLAN
Bunicul Tobârlan,
dinspre partea tatei,
avea un picior beteag şi
baston.
Căzuse în grădina Dumitrei,
galanton,
la un an după ce împlinise 76,
urcat de dragul ei
să-i culeagă floare
din tei.
Dumitra, de tânără
fusese bună prietenă
cu bunica Lina...
Frumoase amândouă(!)
şi multe inimi au frânt
chicotind împreună
și povestindu-și
una alteia
aventurile.
Până ce Lina
(Cum își face viața
împletiturile!...),
i-a destăinuit
ca o proastă într-o seară,
așezate pe bancă
sub teiul din grădina
Dumitrei de peste drum,
că Mitică vrea
s-o ceară de nevastă.
Odată de pe fruntea
Dumitrei nori neguroși
au străpuns cerul
ce se înstela liniștit!
Și fulgere au țâșnit
din ochii ei frumoși!...
Avea pentru Mitică
Tobârlan un plan,
gândul ei ascuns.
Cu bunicul însurat,
Dumitra a păstrat legăturile
de parcă nimic nu s-ar fi
întâmplat...
Cum să lași fructul copt,
necules!
Și, la timp potrivit
când bunica Lina rămânea grea
și slavă cerului a rămas des,
născând zece prunci
dintre care au trăit opt),
Cum spuneam,
la timp potrivit
li s-au împletit de-atunci
nu doar gândurile,
ci s-au înnodat
şi niscaiva rânduri-rânduri
de legături ascunse,
pe care le știa
toată Valea Pribei.
Probabil le aflase și teiul,
fragil la suflet și sensibil.
El ce să zică și cum să
tacă?...
Nu s-a opus când Dumnezeu
a rupt o cracă
de sub picioarele
lui Mitică,
pedepsindu-i
călcătura strâmbă.
De la un timp(am 76!),
anii sunt tot mai grei...
Simt că mă junghie
şi pe mine genunchii,
s-au betegit şi ai mei
de când am început să înțeleg
buchea lumii
cu adâncimile ei
nepătrunse...
Pe femeile care şi-au cuibărit
în inima mea
gânduri ascunse,
indiferent că erau Ana,
Gena, Adriana. Lorena,
Lia sau Miruna,
le-am numit pe toate Maria,
ca şi cum ar fi fost una,
şi... m-am ferit să mă urc în
tei.
Cu junghiul şi mintea de-acum,
nu mai sunt sigur
că atunci am judecat corect!
Îndoiala e tot mai mare!...
La ce bun a fost să respect
cele zece porunci,
să țin post şi să nu mă urc în
tei
să culeg floare pentru
mai multe femei...
dacă genunchiul oricum mă
doare?...
