Fiica mea
Cristina Maria când ne-a așezat în fotografie, a pus soția cu o treaptă mai sus
pe piedestal. La noi în familie, trebuie să o spun, nu-i anarhie(!), e o
ierarhie stabilită democratic în comun. Am crezut sincer inițial în sinea mea
că e o greșeală de regie. Dar să nu mă înfund prea static în văgăuna vorbelor(ar
fi fost o prostie, se votase deja...), am tăcut și m-am dat de-o parte în plan
secund, acceptând demersul.(Știți eu le am cu versul și... mi-a plăcut, pierzând
timpul, să mai scriu câte o carte din când în când).
Măcar azi la
cincizeci de ani de drumeție împreună, mi-a trecut prin gând să întreb AI-ul (inteligența
artificială). Conversez cu el/ea câteodată când am probleme, de la o vreme, pe
diverse teme.
Răsăpunsul
înțeleptului asupra conceptului, iată care a fost:
“Să lași femeia deasupra
la bine și la greu în viață e temeiul, nu-i o greșeală! E doar amănuntul (!)...
că ea oricum iese fără îndoială ca uleiul la suprafață sau ca untul când bați putineiul.”
Să fim sănătoși!
.jpg)
.jpg)
