DUMINICĂ VOTĂM

 

Am intrat în săptămâna de dinaintea alegerilor “primarelui” de București. Începând de marți, ca un votant responsabil, am ales să mă internez la Ana Aslan ca să am liniștea necesară pentru a-mi limpezi opțiunile, cu speranța în subsidiar că o cură cu Gerovital, mă va ajuta să recuperez câte ceva din agilitățile minții și a celorlalte vigori ale tinereții.

Și-au purtat pașii înaintea mea în căutarea mirajului întineririi, pe sub umbra copacilor și pe culoarele întortocheate ale Institutului Național de Geriatrie șI Gerontologie, numeroase personalități marcante ale vremurilor precum /  – Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charles Chaplin, Somerset Maugham, Claudia Cardinale, Aristotel Onasis, Jaqueline Kenedy, Charles de Gaulle, Kirk Douglas, Salvador Dali, Pablo Neruda Regele Fahd al Arabiei Saudite, Generalul Franco sau Iosip Broz Tito. Faima locurilor în care a făcut minuni doctorița  Ana Aslan a rămas se pare în memoria avioanelor care vin și pleacă din aeropurtul Otopeni nu înanite de a lansa un salut de respect armatei de medici și asistente care continua lucrarea magică a mitului deja Ana Aslan.

Diferența dintre mine și cei amintiți mai sus e că niciunul dintre ei nu au fost în situația de a cere urna mobilă, cum o voi face eu duminică să contribui prin votul meu la întinerirea capitalei. Spre mulțumirea mea, spre deosebire de alte dăți, sunt de data asta 2-3 candidați care nu par a fi ca în anii trecuți, doar hahalere...

Am la îndemână două pagini descrise în jurnal din anul Apocalipsei pe care vi le ofer spre amintire

Capitolul V, Iunie, Jurnal din anul Apocalipsei

                 Am împărțit inițial un capitol(Capitolul V Iunie), din Jurnal în anul Apocalipsei în patru părți și l-am postat pe facebook. Mi s-a sugerat că e greu să fie căutat în locuri  disparate și am hotărât să-l public întreg pe blogul meu Pasărea Ceții. Accesați aici

JURNAL DIN ANUL APOCALIPSEI. Capitolul iunie. prima parte

 

Nu se poate dragi de prieteni ai mei, nu se poate să nu luați la citit câteva pagini, de fapt un capitol împărțit în trei sau patru(părți), din Jurnalul meu pus pe hărți și pe harță, în 2012, anul apocalipsei din scoarță-n scoarță... Un fel de teatru absurd.

E o carte rară, pe care în afară de fratele meu, nu cred că altcineva s-a nimerit s-o citească. Era și greu că n-am scos-o din casă la vânzare(cartea nu casa!). Fratele meu mi-a spus după lectură cu o figură tare tristă că i se pare a fi o carte peste măsură băsistă și mai bine să lipsească de pe piață cât timp personajele descrise în texte sunt reale și-n viață. Nu sunt pretexte și scorneli ale autorului de spus la Gura Humorului…

I-am ascultat sfatul nu cu plăcere, în tăcere. Îl știam înțelept și pe deasupra știam și eu că n-ai viitor când te pui cu puterea, cu statul de drept la împarțit mierea din faguri, chiar dacă ție ți se pare că ai umor!

Durerea e că știi dinainte cine ia ceara și cine ia mierea…

Am doar o singură rugăminte, scuzați greșelile corecturii editurii. Se pierd rosturile când sunt depășite costurile. Vremi de criză deh!

TABLETĂ DE SCRIITOR

Cât de puține lucruri le sunt necesare poeților să se simtă în largul lor şi să se manifeste cum știu ei mai bine. O chitară(e bine dacă e!), un spațiu de joacă, unde să nu deranjeze pe Nimeni şi neica Nimeni la rândul său să nu aibă acces, şi, un organizator priceput care să le dea cuvântul pe rând, să nu vorbească toți odată. Și să nu uităm pahare cu vin care să se umple singure...

Doar atât, căci sufletele lor stau gata să se deschidă în poezie ca un lan de floarea soarelui într-o dimineață de vară pe câmp. Şi încă ceva, cum spunea cu luciditatea recunoscută în lumea literelor un critic bun, nu dau nume că se interpretează, niciunul dintre poeți să nu se creadă că a ajuns deja geniu.

PORTALUL în revista CALIGRAF

https://www.culturateleorman.ro/caligraf-4/