duminică, 12 ianuarie 2014

La Eminescu



                              Imaginea Constanta Abalasei Donose
           Cuvântul, ca persoană fizică în limba română, are milionimi de chipuri. Nu e nici om al străzii, nu are nici funcție publică cu program fix, dar nici nu poartă cu el în loc de buletin de identitate, Oda în metru antic. El nu vine din cărțile sfinte, fundamentale, cum s-ar putea crede și nici odată cu laptele supt de la sânul fraged al mamei, care, după multe potriviri magice, să descopere sâmburele şi rostul dramei.
            E aproape 15 ianuarie. Privesc grupurile de băieți și fete grăbindu-se pe stradă către sǎrbǎtoarea limbii române. Fetele sunt mult mai frumoase decât în tinerețea mea și băieții mult mai înalți. Dar cuvintele lor, care țipă din stradă, miros a asfalt.

5 comentarii:

  1. George Colpit E pour simove! La inceput a fost Cuvaantul,semn al creatiei.Chiar bijuteria de fata este un lantic pretios,de purtat in suflet!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dumitrescu Mircea Extraordinar de frumos !!!
    acum câteva secunde · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  3. Doar un text mic din urmatoarea mea carte: Jurnal din anul apocalipsei...

    RăspundețiȘtergere
  4. Iliescu Nicolae Bun text, ar trebui continuat oleaca !
    acum 2 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase