sâmbătă, 14 iunie 2014

Cine a înfipt laleaua în brânzǎ? sau Purpurǎ și aur



          „Cine a înfipt laleaua în brânzǎ?”... Întrebarea nu e a mea ci a fost culeasǎ de maestrul Radu-Sebastian Stoica din gura porţii lui Iker Cassillas și tot dânsul a dat și rǎspunsul: „Van Persie!”... Am pus ghilimele sǎ nu se supere Radu-Sebastian, el fiind un fan „declarat” împotriva amnistiei generale a ghilimelelor. Nu-ţi dai jos coroana regalǎ, cǎ nu-i de paie, când vrei tu, cum își dǎ ciobanul cǎciula din blanǎ de oaie! Dovadǎ dezastrul de asearǎ din partida Spania Olanda 5-1. Cǎ aia nici brânzǎ nu mai era, era șvaiţer sadea!
          Vinovat fǎrǎ îndoialǎ este Joan Carlos, cum sǎ abdici tronul și sǎ te dai lovit la fund în zonǎ nepotrivitǎ de timp, când e în joc coroana mult râvnitǎ a balonului rotund în Olimp? Cum sǎ lași Invincibila Armada a lui Filip al II-lea pe mâna lui Felipe al noilea?... sǎ debarce în Brazilia la Copacabana Beach, la brazilience? E ca și cum i-ar fi scǎpat o bucatǎ de brânzǎ în mușuroiul de furnici, unei oltence.
          A abdicat și Beatrix a Olandei pentru fiul sǎu Willem-Alexander, nu zic nu, dar mǎcar cu un an mai devreme și pe deasupra noul monarh, "Prinţul Pils" are soţie argentiniancǎ pe Maxima Zorriguetta. E de-acolo! N-are a se teme!     
          Spaniolii trec printr-o etapǎ dificilǎ. Xabi Alonso, Xavi, Iniesta, David Silva, Diego Costa le plângi de milǎ. În a doua reprizǎ cǎutau dezorientaţi prin teren cuvintele la refren. Se știe cǎ La Marcha Real ("Marșul regal"), imnul naţional spaniol e printre puţinele imnuri fǎrǎ cuvinte. În timpul regelui Alfonso al XIII-lea exista un text:
Glorie, glorie, Coroană a Patriei
Lumină suverană
Care în stindardul tău e aur.

Viață, viață, viitor al Patriei,
Care în ochii tăi e
O inimă deschisă

Purpură și aur, steag nemuritor;
În culorile tale, sunt reunite carne și suflet.

Purpură și aur: să dorești și să izbândești;
Tu ești, steagule, semnul efortului omenesc.

          Fǎrǎ îndoialǎ cǎ asearǎ pe noi românii ne-a nǎpǎdit puţinǎ tristeţea. Doar Piţurcǎ jubila:
          – V-am spus eu cǎ e mai bine sǎ stǎm acasǎ.          Privim ca la teatru de pe terasǎ, dǎm și cu zaru la mare artǎ, fǎrǎ spurcǎciuni, ne alegem în tihnǎ Președinte și oricum, noi am luat patru nu cinci, suntem mai buni... Cǎ amaru ǎla de Van Persie nu iartǎ și nu minte!

Corespondenta din Brazilia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase