Literaturǎ de pușcǎrie

          Mǎ bate gândul sǎ mǎ las de scris. Doar n-o sǎ mǎ înghesui la poarta Uniunii Scriitorilor, în varǎ, când se depun dosarele de primire, împreunǎ cu Meme Stoica, Gigi Becalii și „domnul profesor” Dan Voiculescu!?... Oricum n-aveam nici o șansǎ cǎ nu am cronici scrise de critici importanţi. Cine sǎ-și piardǎ timpul sǎ citeascǎ un amarât de „Guștere” pe care l-am plimbat în lesǎ ca pe o pasǎre – cum frumos spune o prietenǎ dea mea, poetǎ adevǎratǎ – din copilǎrie și pânǎ la sfârșitul romanului, când am urcat în rai împreunǎ, el martor, eu autor, sǎ stau de vorbǎ ultima datǎ cu personajele cǎrţii, neamuri de-ale mele, ca sǎ mai aflu oarece de-ale vieţii, lǎmuriri general valabile.

          Trebuie recunoscut, oferta din pușcǎrie are o paletǎ atât de largǎ și vine pe piaţǎ cu produse deosebit de interesante. De la Ouǎle lui Nǎstase, (Pardon, mǎ gândeam la tomurile lui Nǎstase nu la ouǎ, mai sus. Da, tot la Cornu în bibliotecǎ le-a pus pe-amândouǎ!...), pânǎ la Muntele Athos, patria ortodoxiei lui Becali. Și de la Consideraţiile tehnico-tactice din Brazilia ale lui Meme, pânǎ la poezia saturnaliilor transformatoarelor lui Fenechiu, nemaiţinând cont de gloriosul scenariu al demiterii președintelui, scris de Felix Varanul și contractat deja pentru filmare la anul de agentul Zero-Zero X Tǎricelu, în exclusivitate fix, de Marea Casǎ de Filme de la Moscova sub regia lui Putin.          
              Se aude pe surse de la "Fundaţia Voiculescu pentru Dezvoltare", cǎ Felix într-un gest umanitar, ar fi cedat în contul prejudiciului financiar fǎcut Academiei Române, toate drepturile de sechestru pe Grifco, pentru sediu Uniunii Scriitorilor. Mai rar mǎrinimie glumeaţǎ. Așa e când mǎnânci caviar în mediu cu rǎcoare și mai puţinǎ verdeaţǎ.

Notǎ: Am gǎsit o pozǎ cu șahiști. Nu-i așa cǎ sunt triști?