Mandarinul, agricultura și China

          Mi-a sugerat cineva, persoanǎ dragǎ de altfel, sǎ încerc sǎ scriu mai mult despre agriculturǎ, mǎcar pânǎ trec alegerile și traseiele blogului meu în trafic, probabil se vor dezţeleni major. Sunt diverse subiectele abordate în Pasǎrea ceţii, dar nu știu ce mǎ îndeamnǎ sǎ mǎ întorc întotdeauna cu arme și bagaje la literaturǎ și politicǎ. Zone de drept interzise, dacǎ ai la gurǎ un ochi cu bun simţ critic și ceva sticle incendiare. De-aia pompierii...

          Mǎ gândesc tot mai aplicat. S-ar putea ca Simona sǎ aibǎ dreptate. A venit toamna, doamna mea pregǎtește borcanele pentru magiun și murǎturi. Se îngroașǎ raţia de tǎrâţe în lǎturi, pentru porcine. Ţuica s-a dat deja jos din prun și stǎ pe vine în damigene borţoase, de rușine. Mustul și el pe mǎrǎcini în boaba de struguri nu tace, bolborosește dupǎ boloboace.

          Ar trebui sǎ fac pace în consonanţǎ cu naţia tǎcutǎ, s-o las dracului de ordonanţǎ mai moale, cǎ nu se face gaurǎ-n zid dacǎ un primar se mutǎ și face parale la alt partid!

          …Și mandarinul, ce dacǎ a luat drumul lui Marco Polo și se plimbǎ cu Daciana solo pe zidul chinezesc? Poate rǎmâne acolo, gândesc!...

În Poiana lui Iocan moromeţii mormǎie, se sfǎdesc:

          – Bǎi Tobârlane, ce vrea sǎ vândǎ mandarinul nostru la chinezi?

          – Nu știi Cocoșilǎ? Capra cu trei iezi…

Plai bǎlai – pamflete politice