duminică, 9 aprilie 2017

De Florii, peştişorul de aur…





De n-ar fi florile
rostul pământului
ar fi fără rost,
l-ar scurma ciorile…
Inima desţelenită
n-ar mai oferi
adăpost
viselor
de noapte şi zi.

Glaciaţiunile
s-ar răsuci
în miezul cuvintelor
şi cine s-ar
mai învrednici
să-şi lase-n cuibar,
poemul lui

de florar?


Stau tâmp
pe malul apei
din zori,
cu un
braţ de flori
alături,
culese
pe câmp

Rup petală cu petală
şi o pun în ace
momeală…
Mă iubeşte,
nu mă iubeşte?...
Drace, n-am prins
nici-un peşte!...
Numai numere impare!
Las’ că apare
peştişorul de aur…



Vă doresc tuturor celor care purtaţi nume de floare să staţi de vorbă azi cu peştişorul de aur!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase